Jump to Navigation

Spania prima clasificata in "Misery Index"

 Agentia de rating Moody's a publicat o noua editie a raportului de prognoza economica pe 2010, în care a introdus sectiunea "Misery Index", care cuprinde un clasament al tarilor care vor ridica probleme în 2010 în ceea ce priveste rata somajului si deficitul public.

Cu un deficit de 10% si un somaj de 20%, Spania a obtinut "cel mai bun" scor din cele 16 tari cuprinse în index, urmata fiind de Letonia, Lituania si Grecia.

Raportul vine sa confirme problemele din zona euro legate de îndatorirea excesiva, în special cele ale Spaniei si Greciei.

"Statele cu rating AAA nu vor putea sa-si permita luxul de a astepta ca revenirea economica sa devina realitate fara sa anunte planuri credibile de masuri fiscale pentru consolidare", se precizeaza în comunicatul agentiei de rating financiar.

 

Pentru mai multe detalii :  http://www.finfacts.ie/irishfinancenews/article_1018682.shtml

 

[Sursa: capital.ro]

 

 

Comentarii

Dacă destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce îţi dă destinul.

                                                                                                                       Octavian Paler

 

The Huffington Post nu-l crede pe Băsescu nici după ce se jură pe Biblie ?!… Nasol !

 

Am asistat aseara la o tiganie relativ inutila, in momentul in care cei doi candidati au fost pusi sa jure pe Biblie anumite lucruri ! Aveam nevoie de asta, noi cei care ne uitam la televizor ? Eu unul , nu !

Am trait pentru o clipa senzatia unui dialog suburban purtat in usa Ateneului ! Pe sistemul…, hai ne punem toti papion apoi ne juram la modul… :  “sa’ti coaca tie… ce’ai in pantaloni” ca n’ai facut aia, ca n’o sa faci nu stiu ce, ca nu esti prieten cu nu stiu cine, ca nu ai promis ceva, ca nu esti santajabil, ca nu esti spion strain  si ca n’o sa vinzi tara la rusi ?…

Hai da’o dracu de treaba, ca prea suntem un neam de inapoiati, daca avem inca nevoie de astfel de gaselnite pentru a sti pe cine sa votam si pe cine nu !

Altfel, am vazut mai devreme pe Huffington Post acest articol, insotit de un POLL : Did Basescu hit the boy ?

  

Ce scoruri credeti ca erau astazi la 14.00 ?… Supize…, supize… fara T si Z !!   Alea e belea de lezmasheste !

 

Quick Poll

Did Basescu hit the boy?

Yes – 66.92%

No – 16.17%

Yes, but doesn’t seem intentional – 16.92%

 

P.S. Juramintele isterice pe Biblie, in direct la tv, nu folosesc la mare lucru ! Dar arata unde suntem…, in ce noroaie ne balacim dupa 20 de ani de inchipuita democratie !

Sa nu ne mai miram ca statul nu s’a modernizat ! Nici nu avea cum, daca societatea romaneasca inca mai simte nevoia de a’si vedea viitorul presedinte jurandu’se ca este un om onorabil !

Mai avea Turcescu sa scoata bricheta din buzunar sa’i puna pe fiecare sa  sejure cu focu’n mana…  :  ” Sa moara ce’am mai scump, sa n’apuc sa ma misc d’aici, uite asta’i foc…, sa ma arda daca nu spun adevaru’… “

 

Sursa: 

 

http://dragossorinnicula.wordpress.com/2009/12/04/the-huffington-post-nu-l-crede-pe-basescu-nici-dupa-ce-se-jura-pe-biblie/

 

Caci nici nu stim prea bine ce ni se propuse-n ce-i 42 de ani de comunizare fortata, de retrocedare la fel de fortata a unei asa zise propietati, si sa mai vorbesc de vreo forma de socializare de acest tip ar însemna ca ori nu stiu ce vreau, ori ma asteapta Salvarea sa ma duca la vreun ospiciu...noroc ca sint departe de locul unde s-ar putea întimpla asemenea evenimente.

Caci mentalitatea românului nu era alta decit agrara înainte de 1947, nici nu cred ca mai se poate pune-n discutie, si în consecinta toate eforturile ulterioare de ridicare a nivelului educational-cultural a generatiilor ulterioare instaurarii dictaturii proletariatului - ce reprezenta de fapt lumpen-proletariatul, si nu masa salariata creata de regimurile burgheze - nu reusira sa creeze totusi acel spirit colectiv non-coercitiv si responsabil de a trai, de a asigura existenta decenta a etniei din care provenim si ce cu mîndrie fireasca credem ca ne si reprezinta sau o reprezentam.

Dimpotriva, acel egoism si spirit atavic ce se reflecta în cultura româneasca de cind incepu sa isi creeze valorile si reperele culturale de forma institutionala (sa nu uitam ca oricit de vechi ne-am pretinde in Europa, putine documente ne atesta sau certifica acest adevar !), dupa înlaturarea regimului colonizator si fals colectivist adus de catre tancurile sovietive, aparu cu si mai mare forta, cu vigoare si o violenta deloc caracteristica spiritului românesc.

Teoria constructiei celei de-a 3-a culturi, termen propuc de catre Fred L. Casmir, ce-si propune necesitatea ca de o forma cooperativa sa se construiasca unele culturii tertiare care sa permita o comunicare interculturala mai efectiva. Acest model se încadreaza între teoriile bazate pe procesul comunicativ. Finalitatea acestei teorii este mutua acceptare între  distincte culturi ce se gasesc în interactiune pentru a crea un spatiu de constructie a celei de-a treia culturi. Aproximatiiile pe care autorul le considera mai importante pentru o aproximare teoriei sînt Scoala de Scoala de Palo y el interactionismul simbolic. Casmir propune trei modele pentru procesul de constructie:

 

 

Modelos

  • Modelul 1: Ciclul de actiune pt. constructia individuala a celei de-a Treia-Culturi

Se centreaza în persoana individuala. Pornind de la experienta apar necesitatile ce vor promova comunicarea cu un interlocutor, de la care va aparea interdependenta simultan cu alimentarea de experienta de la persona cu care se initiaza un nou ciclu existential.

  • Modelul 2: Ciclul de actiune interpersonala pt. constructia colectiva a celei de-a Treia-Culturi

Doua sau mai multe persoane de distincte culturi au un contact initial. Persoana A percibe a B si se prezinta, apoi cauta informatie despre B, timp in care si acesta va face identic. În continuare A si B analizeaza propria lor cultura si încep sa înlocuiasca anumite moduri de actiune, traditii, valori... si a modificar altecele pt. a fi cit mai aparenti, mai putin deosebiti. A si B vor integra noi sau revizate moduri de actiuni, traditii si valori într-o noua structura. În final A si B renegociaza relatiile lor în lumina noilor circumstante si contexte, si unele din aceste aspecte renegociate ale relatiei se convertesc în valori comune.

  • Modelul 3: Ciclul actiunii individuale-interpersonala pt. constructia celei de-a Treia-Culturi

În acest model se relationeaza cele doua modele anterioare. Aici, gratie actului de comunicare între A si B, acestia îsi împart experientele si necesitatile, si de aici se va produce interdependencia ce va permite constructia celei de-a Treia-Culturi.

Fue el propio C.P. Snow quien en una segunda edición de su conocida obra «Las dos culturas» añadió un ensayo en el que sugería con optimismo que una «tercera cultura» emergería y llenaría el vacío de comunicación entre los intelectuales de letras y los científicos. Lo cuenta John Brockman, editor del libro «La tercera cultura. Más allá de la Revolución Científica». ¿Qué piensa de este fenómeno de la «tercera cultura»? ¿De qué modo cree usted que pueden unificarse la cultura científico-tecnológica y la cultura en general para conformar verdaderamente esa «tercera cultura»?

 

J. BECHTOLD:

 

"No me preocupa el desfase que pueda haber entre los intelectuales de ciencias y los de letras. Lo que sí me preocupa en los Estados Unidos son los miembros de la "derecha religiosa" que se oponen a que se enseñe en los colegios la teoría darwiniana de la evolución de las especies y, más recientemente, la cosmología del Big Bang. Es muy difícil imaginarse cómo poder acceder a esta gente; es algo muy desalentador, porque es evidente que han rechazado tajantemente el método científico como vía legítima de progresar en el conocimiento. Son fuertes en la política y, desgraciadamente, tienen una enorme influencia en la vida pública."

 

G. BRUZUAL:

"No es una pregunta trivial. No es sólo cuestión de que los científicos estén informados de temas culturales y que los artistas lo estén sobre ciencia. En general, a los científicos no les gusta dedicar su tiempo a demostrar o a explicar sus conocimientos a la gente. Por otra parte, el arte, la música, la literatura y otras facetas de la cultura no necesitan explicación: son sencillamente obras maravillosas que podemos disfrutar y admirar, o pueden disgustarnos, incluso si no tenemos ni idea de cómo se hicieron. Sólo requieren sensibilidad artística, algo inherente a todo (o casi todo) ser humano. Sólo con hacer a alguien escuchar la novena sinfonía de Beethoven podemos hacerle comprender en qué consiste la música. Sin embargo, me cuesta imaginarme cómo explicarle a alguien en una hora en qué consiste la Astronomía o cualquier otra ciencia. Quizá en el Renacimiento se estuvo más cerca de esta visión intelectual global, en una época en que gente como Leonardo da Vinci eran artistas y científicos a la vez. No obstante, pienso que nuestro concepto del conocimiento, el aprendizaje, la enseñanza y la educación en general están cambiando. Hoy científicos e intelectuales saben navegar por Internet. Quizá esta revolución en la informática y en la tecnología de la información cambien tanto la forma en que vemos, hacemos y pensamos las cosas que cualquiera pueda ser científico o artista simplemente haciendo ‘click’ con el ratón. El mundo será más uniforme y aburrido y quizá se redefina el concepto de talento. Una vez más, como dije más arriba, esta cuestión solo afecta a una minoría insignificante de la población mundial."

 

M. DICKINSON:

"Me gustaría ser optimista al respecto, pero, al menos en los EEUU, veo a veces lo que parece ser un creciente abismo y compartimentalización entre las culturas tecnológica, científica, artística y popular. El sistema educativo actual no educa a todos por igual (seguramente quizá no lo haya hecho nunca!) y parece recalcar cada vez más la división y la especialización."

 

R. ELLIS:

"Hace poco se celebró en el Reino Unido un debate precisamente sobre este tema entre un grupo de personajes destacados; gozó de mucha publicidad en la prensa nacional. Los argumentos me resultaron bastante artificiales y francamente irrelevantes. Más bien pareció una excusa para entablar un debate intelectual en lugar de hacerlo con un fin determinado. En todos nosotros hay un artista y un científico con grados distintos de combinación, así que, ¿qué necesidad tenemos de definir algo nuevo que aglutine esas características?"

 

A. FRANCESCHINI:

"Sólo puedo expresar mi punto de vista personal acerca de las relaciones entre las ciencias y las letras. He de decir que me encantan muchas de las facetas de las letras (pintura, música clásica, arquitectura) y, por supuesto, me encanta también mi trabajo en Astronomía. Pero no veo muchos puntos en común entre los dos... Básicamente porque el objetivo de estas perspectivas de la cultura son opuestos: las letras profundizan en la mente y tratan de extraer de ellas la belleza; las ciencias exploran el Universo exterior al ser humano para conocerlo y conquistarlo.

La belleza artística se construye sobre reglas misteriosas escritas en la mente y en el alma, es una comunicación basada en esas reglas. La ciencia y la tecnología se basan en reglas absolutamente distintas: las leyes físicas que rigen el Universo exterior. En realidad no veo que tengan mucho en común, aparte del hecho de que algunas imágenes espectaculares del HST (por ejemplo, las de nebulosas galácticas) pudieran ser cuadros de extraordinaria belleza. Un ejemplo para aclarar mi planteamiento: los esfuerzos para sintetizar música a base de algoritmos analógicos y metemáticos no dieron resultados significativos, hasta la música pop sufrió seriamente los efectos de la aplicación de los ordenadores."

 

K. FREEMAN:

"Abordando la cuestión desde el punto de vista de la Ciencia, más que de la Tecnología, no pienso que la división sea tan grande. Quizá esta perspectiva sea muy austera, pero creo que los intelectuales de letras y de ciencias están ahí para iluminar sus respectivas disciplinas, en un caso la condición humana y en el otro el entorno en el sentido más amplio de la palabra. Le comenté a una amiga pintora esta idea y le pareció curiosa: a ella simplemente le gusta pintar. A lo mejor tenía que habérselo preguntado a un escritor. En cualquier caso, a mi modo de ver tenemos un montón de cosas en común. Incluso la forma de abordar las cosas no es siempre tan distinta, hay mucho de intuición informada en la práctica de las ciencias físicas."

 

S. RAWLINGS:

"Mi visión de la ‘tercera cultura’ se parece mucho a la de la ‘tercera vía’, un fenómeno reciente que se da en la política británica: las dos son frases biensonantes pero no estoy seguro de que tal y como están las cosas ninguna de las dos tenga mucho fundamento.

Lo curioso de C.P. Snow es que fue un científico que se dedicó a escribir novelas. En la literatura moderna, especialmente la escrita por novelistas británicos jóvenes o de mediana edad, es frecuente inventar personajes situados en contextos científicos o utilizar alegorías científicas, a menudo astrofísicas. ¿Son esto incursiones en la ‘tercera cultura’? Si es así, parece estar bastante lejos de florecer. En realidad, no veo mayor división entre la investigación, por ejemplo, en Astronomía e Historia que la que pueda haber entre Física Experimental y Matemáticas. Las técnicas pueden ser distintas, pero la búsqueda del modo en que las cosas encajan en la Naturaleza es un denominador común a todas las disciplinas académicas. Reunir el conocimiento y la capacidad necesarios para situarse a la vanguardia de la investigación en cualquier tema lleva mucho tiempo, de modo que hay que ser realmente excepcional para dominar más de uno a lo largo de la vida. Quizá ‘la información’ crece a tal ritmo que los eruditos son ya algo del pasado, y es posible que seamos testigos de una diversificación más que una unificación de las culturas intelectuales."

 

S. WHITE:

"No veo ninguna evidencia clara de la existencia de tal cultura ‘puente’ en la sociedad actual. Es cierto que hay ahora una cultura tecnológica importante, especialmente notable en la tecnología de las comunicaciones y de la información, lo cual no es ni científico ni artístico en el sentido en que lo entendería C.P. Snow. Quizá incluso podríamos decir que se trata de una cultura en absoluto intelectual. A mi modo de ver, cada una de estas tres culturas sigue utilizando los productos de las otras sin que haya realmente un entendimiento mutuo entre ellas. Me da la impresión de que la sociedad se ha ido compartimentalizando cada vez más desde la época de Snow.".

 

preluat din: http://www.iac.es/gabinete/iacnoticias/winter99/24.htm

 

 

2009, anul tradarilor politice ... atentie, iar se fac Cartile ! Halal Loterie...

 

Luni, 04 ianuarie 2010 Sursa: Gardianul Autor: Gardianul

 

Migratiile politice s-au intensificat in anul care tocmai a trecut. Au fost alesi în functii publice pe locurile unui partid, dar apoi au tradat si s-au dus acolo unde avantajele pentru ei erau mai mari. Este vorba despre parlamentari, primari sau presedinti de consilii judetene care au plecat doar din PNL si PSD, declarându-si fidelitatea fata de Traian Basescu si PD-L, informeaza Realitatea TV. Insa Legislativul a reprezentat miza cea mai mare.

 

Oprea, unul dintre cei care au facut jocurile

 

In Parlamentul României s-a întâmplat o miscare ce l-a ajutat pe Traian Basescu sa-si instaleze guvernul dorit: constituirea unui grup de demisionari care a dat peste cap toate calculele politice pentru formarea guvernului. Totul a început cu demisia lui Gabriel Oprea din PSD, în ianuarie anul trecut. În semn de solidaritate l-a urmat si senatorul si prietenul sau Anghel Iordanescu. Celor doi le-au urmat altii si altii, numarul lor ajungând în final la 25. Cele mai mari pierderi le-a avut PNL - 15 dezertori, 10 deputati si 5 senatori, urmat de PSD cu 10 demisionari, 7 deputati si 3 senatori. Cei 25 s-au constituit într-un asa-zis grup al independentilor, nerecunoscut însa de regulamentul camerelor. Datorita lor, Emil Boc si-a putut forma cel de-al patrulea guvern fara a mai avea nevoie de voturile PNL sau PSD. Cei doi primi-demisionari, Gabriel Oprea si Anghel Iordanescu, au fost rasplatiti si de Traian Basescu: Oprea a fost înaintat la gradul de general cu patru stele si a primit Ministerul Apararii, iar Anghel Iordanescu a fost si el înaintat la gradul de general-maior cu doua stele. Un al treilea dezertor din PSD, care a primit si el cea de-a doua stea de general de la Traian Basescu, a fost primarul de la sectorul 2, Neculai Ontanu. Acesta nu si-a dat însa demisia din partid, pentru ca îsi pierdea postul de edil-sef, ci a facut în asa fel încât sa fie exclus. Aceeasi strategie a aplicat-o si presedintele Consiliului Judetean Iasi, pesedistul Constantin Simirad. Dupa ce a anuntat public ca el îl va sprijini pe Traian Basescu în alegeri, si nu pe Mircea Geoana, Simirad a fost exclus din PSD.

 

 

por Jason Webb - Reuter

 

En sólo dos años, España ha pasado de ser el mayor creador de empleo en Europa al país en el que más se ha deteriorado el mercado laboral.

Con el desempleo cerca de 4 millones de personas, un 19 por ciento de la población activa, y sin que se haya visto el fin de la destrucción de empleo, España asume la presidencia rotatoria de la Unión Europa enfrentándose a un camino largo y tortuoso para recuperar la competitividad perdida dentro de la zona euro.

Si España no quiere convertirse en la próxima Grecia y perder la confianza de los mercados ante su creciente deuda y su abultado déficit, los españoles tendrán que soportar años de retrocesos en su calidad de vida.

"Mi sensación es que la ira se va a desatar en algún momento porque siguen esperando que la recuperación esté a la vuelta de la esquina", dice Edward Hugh, economista afincado en Barcelona.

El presidente del Gobierno, José Luis Rodríguez Zapatero, ha logrado mantener la paz social hasta el momento resistiéndose a la presión ejercida por empresarios y por la Comisión Europea de flexibilizar la rígida protección del empleo, que impone barreras a la contratación y al despido de trabajadores.

Zapatero prometió a los sindicatos, que amenazaron con una huelga general si se tocaban las prestaciones laborales, que no cambiaría las leyes para abaratar el despido.

Pero proteger a los que tienen trabajo está dificultando la creación de nuevos puestos de trabajo para los parados procedentes del sector de la vivienda y de otras industrias afectadas por la crisis.

El Gobierno socialista espera que la recuperación global conlleve una recuperación económica en España antes de las elecciones generales de 2012 sin tener que rebajar el gasto social ni flexibilizar el empleo.

Los economistas no se muestran muy convencidos

 

LOS ECONOMISTAS NO ESTÁN CONVENCIDOS

Hugh dice que la mayoría de los españoles aún no se ha dado cuenta de la magnitud de los problemas que les aguarda, mientras la economía atraviesa un proceso de deflación necesario para recuperar la competitividad y permanecer en la zona euro.

A pesar del creciente número de cierre de empresas y del parón en la construcción, los datos de confianza del consumidor revelan que mucha gente confía en un pronto rebote de la economía.

Los nervios en Grecia afectaron el valor del euro al aparecer dudas sobre la capacidad de la moneda única de soportar el posible colapso fiscal de uno de los países miembros.

Pero a pesar del recorte de la perspectiva de deuda española por parte de Standard & Poor's el mes pasado, las obligaciones españolas a 10 años cotizan sólo 60 puntos básicos sobre el bund de referencia, frente a 228 puntos en el caso de la deuda griega.

Esto se debe en parte a que la deuda pública española todavía está al 55 por ciento del PIB, la mitad que Grecia y claramente por debajo de la media de la zona euro.

Brian Coulton, de Fitch Rating, comparó el historial fiscal de España con el de Grecia.

"Hemos visto períodos de gran reducción de deuda en España a lo largo de la última década mientras que el gobierno griego, a pesar de un crecimiento del PIB del cuatro por ciento anual, no ha avanzado en la reducción de su deuda", expresó.

Sin embargo, advirtió que España debe actuar rápidamente ahora. "Es muy urgente hacer algo en el caso de España por el alcance de la sorpresa fiscal negativa, muy superior a lo previsto en junio. Estamos esperando (un déficit fiscal del) 12,5 por ciento del PIB en 2009", dijo.

Sara Baliña, de Analistas Financieros Internacionales, fue optimista aunque con cautela y señaló que el crecimiento económico futuro de España podría tener su techo en el 1,5-2 por ciento.

"Es posible que los spreads suban contra la referencia de la zona euro, Alemania, pero no volveremos a los niveles de 2009", expresó, en alusión al momento que Standard & Poor's bajó la calificación crediticia a AA+ desde AAA.

Hugh indicó que podría producirse tensión en el mercado de bonos si los bancos españoles tienen dificultad con los impagos inmobiliarios.

 

SIN RECUPERACIÓN CLARA A LA VISTA

Charles Dumas de Lombard Street Research considera que España necesita recuperar entre 15 y 20 puntos porcentuales de competitivad respecto a Alemania, economía de referencia en la zona euro, tras años de crecimiento relativamente elevado en los precios de consumo.

Teniendo en cuenta que la pertenencia al euro imposibilita una devaluación, los españoles se enfrentan a una deflación salvaje.

"No vamos a salir de estos problemas para volver al paraíso", dijo Dumas.

"Hasta ahora se ha tratado de una crisis financiera y económico, pero la siguiente fase va a ser política", dijo .

Pese al fuerte aumento del desempleo, el coste político para los socialistas hasta el momento ha sido moderado.

A solo 2-5 puntos de distancia de la oposición en las encuestas y en el primer puesto de los políticos más apreciados, Zapatero se ha beneficiado del relativamente flojo perfil del Partido Popular, asediado por escándalos de corrupción.

Al líder de la oposición, Mariano Rajoy, no le está resultando fácil ganarse la confianza de los votantes.

Sin embargo, la tensa calma social en España podría ponerse a prueba si el país se enfrenta a un prolongado estancamiento.

 

http://video.google.com/videoplay?docid=8796732900203862768#

 

http://video.google.com/videoplay?docid=-8618669975007990702#

 

Joi, 18 februarie 2010 Sursa: Standard.ro Autor: Mircea Marin

 

Actuala criză testează succesul monedei europene sub trei aspecte: competitivitatea faţă de celelelate monede utilizate în schimburile internaţionale, funcţionalitatea politicilor care guvernează fundamentele sale economice şi bugetare şi nu în ultimul rând capacitatea sa de a converti interesele economice naţionale ale statelor membre într-un singur interes economic comun. Toate cele trei teste sunt pe cale de a fi pierdute – Produsele şi serviciile produse în euro sunt mai puţin competitive pe pieţele internaţionale decât cele produse în dolari, lire sterline, yeni japonezi, sau youani chinezeşti, Majoritatea statelor care utilizează euro sunt deaparte de a respecta criteriile de convergenţă ale Uniunii Monetare Europene (vezi deficitul bugetar de maximum 3% din Produsul Intern Brut), Cetăţenii (şi aici vorbim despre agenţi economici, deci cei care participă la jocurile pieţei) celor mai importante economii ale zonei euro regretă în procente din ce în ce mai mari renunţarea la vechile lor monede naţionale. Problemele monedei euro în faţa celor trei teste au început încă înainte de criză. Criza doar le-a accentuat.

Bunăoara să ne aminitim marile deficite comerciale pe care Zona Euro le are cu toţi partenerii săi economici importanţi – cu Statele Unite, cu Japonia, cu India şi mai ales cu China, care existau încă înainte de septembrie 2007 (data la care se consideră în mod oficial că s-a declanşat actuala criză).

 

Producătorii din zona euro criticau încă de la începutul anilor 2000 Banca Centrală Europeană pentru incapacitatea sa de a oferi un stimulent exporturilor pe plan internaţional. Peste două treimi dintre exporturile Franţei şi Germaniei, cele mai mari economii şi cei mai mari exportatori ai zonei euro, se opresc în Piaţa Comună. Cum în perspectivă Piaţa Comună va fi sinonimă cu Zona Euro, putem spune că Europa va conta din ce în ce mai puţin pe piaţa internaţională. Banca Centrală Europeană şi Comisia Europoeană au acuzat mereu faptul că youanul, yenul şi mai recent şi dolaru sunt sub-evaluate, dar nu au făcut nimic pentru contracara efectele negative ale acestor politici „ostile” asupra Producătorilor europeni. Deficitele comerciale mari pe care zona euro le are în raport cu partenerii săi importanţi arată că BCE nu este capabilă să asigure exportatorilor europeni sprijinul necesar de care au nevoie pentru a profita din plin de deschiderea pieţelor. Am spus că două treimi din exporturile Franţei şi Germaniei nu ies din Piaţa Comună. Ce înseamnă asta? Că ele se duc în celelalte ţări din zona euro – pieţe mici cu excepţia Italiei şi Spaniei, sau în Europa Emergentă – pieţe mijlocii şi cu dinamici moderate. Europa Emergentă nu este deloc „premiul” pe care îl râvnesc exportatorii francezi şi germani – care privesc spre China şi spre India, pieţe cu miliarde de consumatori, cu venituri din ce în ce mai substanţiale şi din ce în ce mai dispuşi să cheltuie pentru produse de calitate şi în branduri mari. În China şi India sunt însă japonezii, aşa cum în Mexic şi America Latină americanii, aşa cum în Africa sunt chinezii. Euro nu le permite europenilor să joace decât în Europa, nu la nivel internaţional. Aceasta era o realitate încă înainte de declanşarea crizei. Ceea ce avem în acest moment este doar o agravare a problemei.

 

La începutul acestui an Comisia Europeană a cerut jumătate dintre membrele Zonei Euro vor trebui să ia în 2010 măsuri de susţinere a balanţei bugetare pentru a diminua presiunea deficitelor în creştere în condiţiile în care renunţarea la pachetele de stimuli fiscali este o opţiune exclusă dată fiind fragilitatea redresării economice. Deficitul bugetar al Zonei Euro a crescut în 2009 la 6,4% din Produsul Intern Brut (PIB) de la 2% în 2008. Comisia Europeană estimează o creştere la aproape 7% în 2010. Din cele şaisprezece state membre ale zonei euro doar una, Finlanda, a avut anul trecut un deficit bugetar mai mic de 3% din Produsul Intern Brut, cât prevăd criteriile de convergenţă.

Ce înseamnă asta? Că avem de a face cu un construct de reguli şi mecanisme lipsit de fiabilitate, care pentru a-şi menţine coorenţa internă trebuie să recurgă la tot felul de compromisuri – vezi cel mai mare compromis: bailout-ul european pentru Grecia.

Să nu uităm însă că state precum Spania, Irlanda, Grecia, au intrat cu deficite bugetare mari în criză, aşa cum cu deficite peste limita de 3% din PIB au intrat şi Franţa şi Italia. Asta înseamnă că mecanismul care ar fi trebuit să armonizeze politicile să diciplineze memebrii Uniunii Monetare Europene nu a putut-o face. Fie pentru că criteriile de convergenţă au fost prost concepute fie pentru că instrumentele de implementare sunt ineficiente.

Euro are pe lânga funcţia sa economică –aceea de a facilita schimburile economice – funcţia de a creea acea convertire a intereselor economice naţionale într-un interes economic comun – european.

Pentru ca Europa să devină acea putere a lumii post moderne care se doreşte a fi – germanii, francezii şi alţii trebuie să fie convinşi că ăşi regăsesc cea mai mare parte a intereselor lor particulare deservite de euro. Acest lucru nu se mai întâmplp de multă vreme. Încă de dinainte de criză. Nu am la dispoziţie decât rezultatele unor sondaje măsurând atitudinile pe care le au francezii faţă de franc după adoptarea monedei unice europene, Acestea arată că euro-euforia a trecut repede – deja în 2002 euro nu mai convingea decât o majoritate absolută. Aproape două treimi dintre francezi regretau francul şi cedarea deciziei de politică monetară de la nivelul Băncii Naţionale a Franţei la cel al Băncii Centrale Europene cu doi ani înainte de intrarea în actuala criză – să aibe acest lucru o legătură cu faptul că exporturile franceze au început în ultimii zece ani să cunoască un succes din ce în ce mai mic înafara Europei? există undeva o legătură. Că francezii regretă francul, că germanii regretă marca germană – în majorităţi din ce în ce mai largi spune multe despre Europa Economică.

Când cele mai importante popoare europene vor să fie mai puţin europene sub aspect economic aceasta nu înseamnă decât că ele găsesc puţine argumente în favoarea renunţării la interesele lor proprii. Pentru că nu este altceva decât o creaţie artificială Euro nu poate rezista decît dacă este un succes, Marca Germană şi Francul Francez erau creaţii naturale – simboluri ale identităţii şi mândirei unor naţiuni – lor li se puteau ierta episoadele proaste (să ne amintim de vremea, când după Primul Război Mondial 1 pâine costa 1 miliard de Mărci Germane – ne aduce aminte de Botswana de azi – dar Marca a continuat să însemne Germania). Şi unde este succesul lui Euro…doar în mintea lui Trichet, poate nici măcar acolo.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 05 Mai 2010 | Mihai Buzea

 

Mulţumesc de întrebare, sunt bine-sănătos, beau o bere, sparg o sămânţă şi mai comentez o fază; dar m-am săturat să mi se tot scoată românitatea pe nas! Care cum vine din delegaţie (din Germania), de la rude (din Ungaria), de la studii (din America) sau din concediu (din Grecia), începe şi-mi face capul mare. Unul o ţine gaia-maţu cu „Mă, suntem mici!“, altul cu „Ca la noi, la nimeni“, mă rog, fiecare cu păsărica lui. Treaba lor, eu ştiu ce-am văzut personal cu ochiul liber în U­craina şi-n alte părţi din Răsărit: în clipa de faţă, România stă exact cum arată harta, adică între Est şi Vest.

 

Mai rău ca Vestul, mai bine ca Estul.

 

E-adevărat că există şi ţări din Est ce n-au avut comunism: Finlanda şi Grecia. Da, îmi scot şi eu şapca în faţa finlandezilor, ca tot omul. Dar daţi-mi voie să mi-o ţin pe cap, dacă-i vorba de greci.

Păi, ia să vedem: în război, ei au avut noroc să-i bată un popor harnic (nemţii), noi am avut noroc de ruşi. Bombele americane ne-au căzut nouă-n freză, nu lor. După război, românii au dat  bani cu sacul (ruşilor), grecii au luat bani cu sacul (de la americani): planul Marshall i-a miluit cu 376 de milioane de dolari, la valoarea dintre anii 1948 şi 1951 (iar atunci altă făină se măcina la moară, că dolarul era singura monedă solidă: euro nu se năs­cuse, yenul umbla cu pantalonii rupţi în cur, iar lira sterlină făcea cură de slăbire). În NATO au fost băgaţi în 1952 (cu peste juma’ de secol înaintea noastră; şi tot de milă!), iar în Uniunea Europeană în 1981. Cu atâta pleaşcă pe cap, ai fi zis că grecii ăştia nu mai au nevoie de nimic; aş! Le-a pus Dumnezeu mâna-n cap şi cu turismul, să tot stai degeaba şi să numeri banii: cam două miliarde de euro pe an. Trai, neneacă, dacă te gândeşti că turismul românesc nu face banii ăştia nici în visele cele mai umede ale doamnei ministru.

 

Numai că le-a trebuit şi lor clasă politică, ca şi nouă. Dar pe când ai noştri au furat mai cu măsură (uite c-am ajuns s-o zic şi p-asta!), ai lor şi-au băgat mâinile până la coate, de-au omorât ca proştii găina cu ouă de aur (moneda euro, adică). Acum nici nu vor un împrumut mare, doar de 45 de miliarde, ca să scape de la faliment, să nu fie vânduţi cu toba, cum se mai spune prin Ardeal. Dar fie că scapă, fie că nu, eu una ştiu: nu România-i „cea mai ţară proastă“, când e vorba să se administreze de capul ei. Uite la nătărăii ăştia, uite că se poate şi mai rău!

 

Nici nu trebuie să-ţi baţi ca­pul cu fineţuri d-astea financiare, când poţi să mergi în concediu în Grecia şi să vezi cu ochii tăi, cum văd românii de nişte ani încoace: acolo toţi oamenii par să se odihnească. Siesta e sfântă, iar ritmul vieţii e ca la ceape: molcom ziua (că muncim pentru ei), alert noaptea (că furăm pentru noi). Când s-agită unul prea tare, îi dăm la cap, că strică piaţa. Să emigreze, dacă nu mai poate răsufla de hărnicie! Aţi văzut vreodată, vara, pe-o terasă, doi bărbaţi în putere stând la masă şi legumind ore în şir o apă plată? Eu am văzut. La Thessaloniki, unde juma’ din oraş se distrează în felul ăsta, iar cealaltă jumătate serveşte la masă. M-am lămurit.

 

La mulţi ani, România! Să mai vină o tură de beri, că nu degeaba a fost 1 Mai, sărbătoarea muncii!

Christian Louboutin Outlet pupillary with a contraction, his right hand on the drums knock, immediately surrounded by the blow away the fog, immediately Sharp contraction, the formation of the eight black mist ball, floating in his body around. Louis Vuitton Outlet eyes flashing, tone, and the bland said: "you must be good at the ancient banned people?" This white people, it is wang Lin, his right hand a called, immediately from the hurricane fly out in two items, respectively is store content bag and Dan furnace, Louis Vuitton Handbags Later, did not view, but in the bosom, this just swept one eye each other man's to fix for, in wang Lin, it seems, has reached over the big late Dan fulfillment, the distance from yuan baby, only poor a. But as long as not yuan baby, Louboutin Outlet to kill, it is simple, his gaze was cold, dark said: "I am the Lord of the beast, not to have before you rob? Come to rob! I give you the opportunity!" Wang Lin right hand flick, the second hurricane evil head immediately fly out, floating in front each other, stilly.

Ran Ban Sunglasses eyes flashing, body forward movement, quick if rush ray, the instant he gave chase, who appeared in front. QiuSiPing heart big appalling, his wry smile way: "friend, your word I have no depth, why should you?" He is very regret at heart, in fact as long as a little bit a want to, they can come up with, can cast in ancient banned, and the one who is a walk-over does, this person to fix for the although is Monster Cable later period, but the general attack this hand god, even they cannot resist, unless you have strange treasure insulation, afraid that just has died. This person in his Dre Beats Headphones, it seemed, even not reached yuan baby period, but have baby issue of the meta attack. This is how he was over, how to not run! But he wanted to come in, the other side is coupled to a tough magic weapon, and so would have such damage. Cheap Ran Ban expression cold, eyes blink a sarcasm of color, light of say: "you send someone called several times the ink, the purpose of the women came last name is not want to find out the cast of the ancient banned you, how now see, but to run!



Main menu 2

Dr. Radut Consulting