

Articol preluat integral (text, format, inclusiv fotografii) din evz.ro:
Scrutinul pentru Parlamentul European nu a adus surprize majore în privinţa raporturilor de forţe între partidele care vor juca, la toamnă, marea carte a prezidenţialelor.
La fel ca şi la scrutinul pentru Legislativul naţional, PSD şi PDL sunt în continuare umăr la umăr, la distanţa extrem de mică unul de altul. În pofida unui mic avans al social-democraţilor lui Mircea Geoană, PSD şi PDL vor fi reprezentaţi de câte 11 europarlamentari. Şi asta pentru că Elena Băsescu va îngroşa rândurile celor 10 aleşi ai PDL. PNL se plasează din nou pe locul trei, cu cinci mandate, iar PRM a fost salvat de tandemul Vadim-Becali şi obţine trei europarlamentari, naţionaliştii fiind la egalitate cu UDMR.
Intelectualii preşedintelui şi fiice de securişti au ajuns în PE
Democrat-liberalii, membri ai familiei popularilor europeni, vor fi reprezentaţi în PE de Theodor Stolojan, fostul ministru al justiţiei Monica Macovei, publicistul Traian Ungureanu, fostul consilier prezidenţial Cristian Preda, Marian Jean-Marinescu, Iosif Matula, Sebastian Bodu, Petru-Constantin Luhan, Rareş Niculescu, Elena-Oana Antonescu şi "independenta" Elena Băsescu.
Veşnicul candidat Stolojan
Dintre aceştia, Theodor Stolojan este de departe cel mai cunoscut. Fost ministru de finanţe în unul din primele guverne post-decembriste, respectiv Cabinetul Văcăroiu, fost premier în 1992, şi suporter al preşedintelui de atunci Ion Iliescu, Stolojan a evoluat din postura de tehnocrat în cea de lider politic. Dacă în anii 90 era fan Ion Iliescu, ulterior, Stolojan a virat către dreapta scenei politice.
În 2000, el candidează pentru preşedinţia României, din partea PNL şi nu reuşeşte să se califice în finala disputată între Iliescu şi Vadim Tudor. În august 2002, este ales preşedinte al PNL, în locul lui Valeriu Stoica, acesta din urmă fiind forţat să se retragă, de aripa dură a partidului condusă de Dinu Patriciu. Stolojan a fost desemnat candidat al Alianţei PNL-PD pentru prezidenţialele din 2004 şi a făcut tandemn cu actualul preşedinte Traian Băsescu, propus pentru funcţia de premier.
El s-a retras din cursă, pe ultima sută de metri, fiind înlocuit de Băsescu, iar Călin Popescu Tăriceanu a devenit premier. În urma unei tentative de puci în interiorul PNL, Stolojan şi oamenii grupaţi în jurul său sunt exlcuşi din rândul liberalilor, în 2006, şi formează Partidul Liberal-Democrat. La primele euroalegeri din noiembrie 2007, Stolojan devine europarlamentar, PLD obţinând 8%. Imediat după scrutin, PLD fuzionează cu PD, dând naştere la ceea ce mulţi au numit partidul prezidenţial.
Retragerea din cursa prezidenţială nu a rămas un episod izolat în carierea sa politică, astfel că Stolojan a repetat gestul abandonului chiar în toamna lui 2008, când Băsescu l-a desemnat drept premier al Alianţei PDL- PSD. La scurt timp, Stolojan anunţă că se retrage, fără a oferi argumente solide.
Monica Macovei-Jeanne D'Arc a justiţiei
Fostul ministru al justiţiei în primul Cabinet Tăriceanu,Monica Macovei provine din rândurile societăţii civile, unde a activat ca unul dintre criticii guvernării Năstase. Din poziţia de ministru independent al Guvernului, Macovei s-a erijat în marea luptătoare anti-corupţie, unul dintre momentele de maximă expunere mediatică consumându-se chiar la începutul mandatului, atunci când, în plin scandal între Palate, a acuzat intervenţia premierului Tăriceanu în dosarul Patriciu. Macovei a fost în permanent conflict cu liberalii, despre care şeful statului spunea atunci că au adus mafia pe masa guvernului.
Conflictul cu PNL s-a extins şi la nivelul Parlamentului, acolo unde PNL, PSD şi UDMR au făcut front comun împotriva ministrului. În vreme ce Macovei a marşat pe acelaşi discurs prezidenţial al clasei politice corupte, PNL, PSD şi UDMR au susţinut că reforma juridică propusă de aceasta este deficitară.
Macovei a părăsit Cabinetul Tăriceanu, în mai 2007, odată cu toţi miniştrii PD.
Acuzată de Dan Voiculescu că ar fi fost „un procuror feroce în timpul lui Ceauşescu”, Macovei a fost chiar pe lista potenţialilor comisari europeni de după aderarea României la spaţiul comunitar. Acuzaţiile legate de activitatea sa de procuror, pe vremea dictaturii ceuaşiste, au fost readuse în atenţia opniei publice în momentul în care Traian Băsescu a scos "mapa" profesională a liberalei Norica NIcolai.
O altă bilă neagră este acordată din cauza afacerii imobiliare în care a fost implicată familia ministrului. Este vorba de cazul apartamentului naţionalizat deţinut de soţii Gherghescu, imobil revenit, după un lung proces, chiriaşilor, şi nu foştilor proprietari. Dacă în instanţele de fond, fostul proprietar avusese câştig de cauză, instanţa supremă a decis ca locuinţa să revină chiriaşilor. Decizia acesteia a venit însă chiar în timpul mandatului ministerial al Monicăi Macovei, fiica soţilor Gherghescu.
Traian Ungureanu sau ambsadorul ratat
Jurnalistul Traian Ungureanu a obţinut şi el paşaportul către Legislativul european, după ce a ratat "viza" de ambasador la Londra. Publicistul este mai puţin cunoscut publicului larg, el fiind însă un susţinător fidel al lui Traian Băsescu, iar plasarea sa pe locul trei al listelor PDL nu este altceva decât o recompensă a Palatului Cotroceni.
De data aceasta, oferta preşedintelui Băsescu s-a concretizat, după tentativa numirii sale ca ambasador al României la Londra. La începutul mandatului, şeful statului l-a propus pentru acest post, însă Traian Ungureanu a fost respins de comisiile de politică externă ale Parlamentului.
Intelectual de Cotroceni- Cristian Preda
Profesor universitar, intelectual angajat public, Cristian Preda şi-a arătat ambiţiile de a trece de la catedră la rolul de politician. După ce la sfârşitul deceniului trecut a deţinut funcţia de consilier prezidenţial pentru politică internă la Preşedinţia României, Preda intrase într-un relativ con de umbră, în mandatul Guvernului Adrian Năstase.
În martie 2007, Cristian Preda a fost numit în funcţia de consilier la Departamentul de Educaţie şi Cercetare al Administraţiei Prezidenţiale, organizând activitatea Comisiei Prezidenţiale pentru educaţie şi cercetare, negociind cu sindicatele din învăţămînt şi mediind instituţional între actorii implicaţi în reforma educaţiei.
De aici la înrolarea sa în PDL nu a mai fost decât un pas şi, la începutul lui 2009, Preda devine membru al partidului, fiind propulsat pe locul 4 al listei pentru PE.
Marian-Jean Marinescu
Fost prefect şi ales deputat în 2004, Marian-Jean Marinescua preferat să-şi construiască o carieră politică la nivel european. A plecat ca observator la PE în 2005, iar după aderarea României la UE, în 2007, a devenit vicepreşedintele grupului Partidului Popular European, cel mai influent în Parlamentul celor 27.
Printre priorităţile sale se regaseşte politica de vecinătate în care România poate juca un rol important, fiind la frontieră cu ţări din Balcani, dar şi cu Republica Moldova, care aspiră la statutul de membru UE.
Şeful Elenei Băsescu la PE- Iosif Matula
A fost preşedinte al Regiunii de Dezvoltare Vest, al Consiliului Judeţean Arad şi viceprimar al oraşului Chişineu Criş. De la începutul anului este europarlamentar, iar la cabinetul său de la Bruxelles o are ca stagiară pe fiica preşedintelui Traian Băsescu, Elena. Două lucruri înţelegem din frazele anterioare: Iosif Matula are experienţă administrativă şi fler politic. După ce la alegerile europarlamentare din 2007, a candidat pe listele PD de pe poziţia a 13-a, Matula îşi vede răsplătită fidelitatea cu “plecarea” de pe un nesperat loc 6 la cursa electorală de anul acesta.
Sebastian Bodu-fiscul şi justiţia
La începutul lunii aprilie, magistraţii Judecătoriei Sectorului 5 au dat undă verde procurorilor pentru urmărirea penală a fostului şef al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), PDL-istul Sebastian Bodu. El este acuzat de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în urma unei plângeri depuse de Paul Coman, lider sindical al angajaţilor din ANAF. Coman susţine că Bodu s-ar fi folosit abuziv de prerogativele funcţiei avute pentru a-l detaşa din postul de consilier clasa 1, pe care îl ocupa în cadrul Agenţiei, într-o funcţie la Administraţi Finanţelor Publice a sectorului 1. Sebastian Bodu este obişnuit cu campanile electorale întrucât în vara lui 2008 a vrut să îi ia locul lui Marian Vanghelie la Primăria sectorului 5. A reuşit chiar să intre în turul doi de scrutin, însă primarul “care este” s-a dovedit a fi mai versat.
Provenit din mediul bancar, Sebastian Bodu a fost numit la conducerea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală cu sprijinul PD. Însă, în ianuarie 2007, a fost demis din fruntea ANAF de către Tăriceanu după ce a atacat o serie de decizii ale Guvernului. El a declarat într-un interviu că ministrul Finanţelor Sebastian Vlădescu a menţinut taxa pentru primă înmatriculare, deşi fusese avertizat în legătură cu poziţia Comisiei Europene. De asemena, el critica introducerea taxei pe viciu şi acuza “lipsa de voinţă” a partenerilor de guvernare ai PD în ceea ce priveşte Agenţia Naţionala de Integritate.
Petru-Constantin Luhan
Anul trecut, Petru Luhan a candidat pentru postul de administrator public al judeţului Suceava şi l-a obţinut. Presa locală a speculat intens cu privire la motivele care l-ar împinge pe un tânăr să renunţe la un salariu de mii de euro ca manager financiar la Petrom pentru un post în administraţia publică. S-a descoperit, ulterior, că Petru Luhan este una dintre cele mai bine plătite persoane din administraţia publică suceveană. Tânărul în vârstă de 31 de ani ar ridica lunar peste 100 de milioane de lei vechi, net. “Bugetul ca o pradă” este o productie care nu mai mira insa pe nimeni in Romania. Susţinut puternic de eminenţa cenuşie a politicii PDL-iste din Suceava, Gheorghe Flutur, Luhan şi-a obţinut o poziţie eligibilă pe lista partidului pentru europarlamentare şi nu mai aşteaptă acum decât scrutinul din 7 aprilie care îl va trimite, aproape sigur, la Bruxelles.
Rareş Niculescu-protagonistul unei încăierări într-un bar clujean
După instalarea noul guvern la Palatul Victoria, Emil Boc ar fi vrut să îl numească pe Rareş Niculescu purtător de cuvânt al Executivului, asta pentru că cei mai lucraseră împreună şi la primăria din Cluj. Însă, la scurt timp după ce s-a scris în presă despre această numire, Niculescu a fost implicat într-un scandal într-un local din centrul Clujului. El şi cei doi prieteni care l-au însoţit au fost amendaţi cu câte 200 de lei, „pentru că au provocat scandalul şi au proferat expresii jignitoare la adresa celor din bar“.
Martorii incidentului au povestit pentru EVZ că Niculescu şi prietenii lui au sosit la local băuţi şi s-au arătat deranjaţi de faptul că nu au mai găsit locuri libere la niciuna dintre mese. De unde a rezultat şi încăierarea. Motiv pentru care Emil Boc a renunţat la a-l mai numi pe purtătorul de scandal într-o funcţie guvernamentală. Astfel, Rareş Niculescu a rămas în continuare deputat la Parlamentul European.
Fiica securistului de la Bruxelles -Oana-Elena Antonescu
Elena Băsescu nu a fost singura odraslă promovată pentru Parlamentul European. Pe un loc semieligibil, respectiv pe 10, se află o Oana-Elena Antonescu, nimeni alta decât fiica lui Marin Antonescu, ex-consul la Bruxelles şi posesor de certificat de poliţie politică de la CNSAS.
Anonimă pe plan politic, dar cu un CV impresionant, Oana Antonescu îi datorează ascensiunea în partid tatălui şi relaţiei acestuia cu preşedintele Traian Băsescu.
Mezina preşedintelui
Cea mai controversată prezenţă în PE rămâne cea a mezinei preşedintelui Traian Băsescu, Elena Băsescu. România reuşeşte astfel să îşi exporte cu brio unul dintre obiceiurile dâmboviţene, în contradicţie cu valorile şi mentalităţile europene-politica, această minunată afacere de familie. Cârcotaşii care nu reuşesc să identifice "calităţile" ce o recomandă pe EBA pentru PE ar putea fi puşi la zid acum, în condiţiile în care românii au legitimat prin votul lor candidatura fiicei preşedintelui. E drept, doar 3-4 la sută din cei 27% de români care au găsit motivaţia necesară pentru a merge până la secţia de votare.
Pesediştii au obţinut 11 mandate în scrutinul de ieri, iar candidaţii care vor fi trimişi la Bruxelles sunt: Adrian Severin, Rovana Plumb, Ioan Mircea Paşcu, Adriana Ţicău, Daciana Sârbu, Corina Creţu, Victor Boştinaru, SAbin Cutaş, Cătălin Sorin Ivan, Ioan Enciu şi Viorica Dăncilă.

Adrian Severin şi spionii
Fostul ministru de Externe, Adrian Severin, a rămas în conştiinţa publică prin celebra sa listă, despre care vorbea în 1997. „Lista lui Severin” cuprindea o listă cu spioni străini care activau pe plaiurile autohtone. Societatea a intrat în priză, politica a clacat, media a sărit ca arsă. A venit însă şedinţa CSAT, prezidată de Emil Constantinescu, care urma să se pronunţe asupra declaraţiilor şefului diplomaţiei române. Când, de fapt, decizia fusese deja luata: Sacrificarea solului. Adrian Severin urma să părăsească Externele.
El a fost nominalizat de publicaţia „European Voice” la premiul „Parlamentarul European al Anului”. Alături de el, se află eurodeputatul francez din Partidul Popular European Creştin Democrat (PPE-DE), Alain Lamassoure. Împreună s-au ocupat de distribuirea locurilor în PE, unul dintre cele mai importante dosare ale ultimilor ani.
Rovana Plumb, protejata lui Năstase
Pe Rovana Plumb o cunoaşteţi din perioada 2000-2004 când a deţinut funcţia de Preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. În ultimii patru ani, a fost şi reprezentanta Organizatiei de Femei a PSD, fiind promovată de Adrian Nastase. În competiţia pentru această funcţie, Rovana Plumb s-a duelat cu protejata lui Mircea Geoană, Ana Birchall, dar a avut câştig de cauză din moment ce Adrian Nastase încă mai deţinea frâiele partidului. După ce Năstase şi-a pierdut influenţa în partid, Rovana a trecut în barca lui Mircea Geoană. Iar pentru a ajunge pe listele pentru Parlamentul European, în 2007, a fost nevoită să renunţe la funcţia de vicepreşedinte al partidului.
Ioan Mircea Paşcu şi sănătatea ziariştilor
Ioan Mircea Paşcu este unul dintre liderii PSD din grupul de susţinere al lui Ion Iliescu. Mininistru al Apărării în timpul Cabinetului Năstase, el a intrat în conflict cu jurnaliştii. Pe fondul unei relaţii tensionate între PSD şi presă, ministrul a venit cu o iniţiativă legislativă prin care cerea impunerea unor reguli extrem de stricte în materie de drept la replică. La acea dată, iniţiativa sa a stârnit un mare scandal, scandal ce a fost amplificat printr-un comunicat de presă în care demnitarul PSD le transmitea ziariştilor "să aibă grijă de sănătatea lor".
Ca ministru al Apărării, Paşcu şi-a legat numele de intrarea României în NATO, însă, în acelaşi timp, perioada când a deţinut acest portofoliu a coincis şi cu o scădere sensibilă a încrederii populaţiei în instituţia Armatei.
Pila lui Dan Nica
Silvia Ţicău este unul dintre social-democraţii promovaţi de Dan Nica, preşedintele Organizaţiei Judeţene PSD Galaţi, locul pe euroliste, în 2007, datorându-i-se acestuia. În timpul mandatului de senator, Silvia Ţicău nu a fost tocmai vizibilă.
Ea nu s-a remarcat nici pozitiv, nici negativ în lumea politică. În Parlamentul European, a fost iniţiatoarea unui raport votat de eurodeputaţi, care reglementează reabilitarea termică a clădirilor.
Fiicele şi soţiile PSD-ului
Daciana Sârbu este identificată de opinia publică mai mult dintr-o perspectivă relativ mondenă, deşi este o prezenţă feminină discretă. Ea este identificată drept fiica lideruluiu PSD Ilie Sârbu şi soţie a ministrului Victor Ponta, mai puţini fiind cei care cunosc activitatea acesteia în parlamentul naţional sau în cel european.
Relaţia dintre Daciana şi tatăl său, Ilie Sarbu, senator PSD, a fost marcată de tensiuni. După ce tatăl a suferit un accident la vânătoare, Daciana a decis să iniţieze un proiect pentru interzicerea vânătorii în ţarcuri, care a fost respins la Senat.
În ceea ce priveşte activitate de până acum de eurodeputat, amendamentele Dacianei Sârbu au vizat, în principal, reglementari privind comercializarea produselor biodestructive, măsuri de protecţie pentru ecosistemele marine fragile şi reducerea emisiilor de dioxid de carbon în ţările membre, protejarea resurselor de apă, dar şi aspecte legate de protecţia sociala cum ar fi crearea unor politici care să acorde asistenţă pentru îmbunătăţirea stării mentale a copiilor cu părinţi emigraţi, sau care să apere drepturile persoanelor cu dizabilităţi de învăţare şi/sau cu tulburări psihice, precum şi reglementări privind donarea şi transplantul de organe.
Purtătorul de vorbe al lui Iliescu
Corina Cretu a fost jurnalist la începutul anilor ’90, până când a fost observată de preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu. Şi pentru că articolele sale publicate în cotidiane precum „Azi”, „Cronica Română”, „Curierul Naţional” erau pro-FSN-iste, Iliescu a luat-o sub aripa sa protectoare, transformând-o în omul lui de încredere. Astfel că, din 1992, a fost numită purtător de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale şi a rămas în acel post până când Iliescu a pierdut în cursa pentru Cotroceni din 1996 în favoarea lui Emil Constantinescu.
În 1996, însă, a reuşit să obţină un loc în Senatul României, apoi unul în Parlamentul European şi acum candidează pentru un nou mandat în PE. Şi toate acestea pentru că i-a fost credincioasă lui Ion Iliescu.
Tehnocratul PSD- Victor Boştinaru
Victor Boştinaru poate fi considerat un tehnocrat în materie de politică externă. Boştinaru este apreciat pentru păstrarea legăturilor partidului cu Internaţionala Socialistă şi cu Partidul Socialist European. Chestiunile de bucătărie internă care au dus la aderarea PSD-ului la cele două partide internaţionale au fost realizate de Victor Boştinaru. Astfel, el a fost reprezentant al PSD la Grupul de Coordonare al
Partidului Socialiştilor Europeni (din 2004) şi la Comitetul Internaţionalei Socialiste pentru Europa de Sud-Est (din 2004); delegat al PSD la Consiliul Internaţionalei Socialiste (Geneva 2007 şi Atena 2006), la Congresul Partidului Socialiştilor Europeni (Bruxelles 2004 şi 2006), la Consiliul Internaţionalei Socialiste (Madrid 2004, Roma 2003, Casablanca 2002 şi Santo Domingo 2001). Ca deputat în Parlamentul de la Bucureşti, Boştinaru a condus Comisia de politică externă.
Conservatorii au şi ei un loc în PE- Sabin Cutaş
În timpul mandatului în Senatul României, Sabin Cutaş a fost vicelider al grupului parlamentar PC, până în septembrie 2007, moment în care a fost numit lider al acestuia. Ca senator, a făcut parte din trei comisii permanente: economică, de industrii şi servicii, pentru politică externă şi pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă. S-a implicat, în acelaşi timp, în două comisii de anchetă, una care a avut drept scop investigarea condiţiilor de legalitate privind privatizarea “Petrom”, iar cealaltă investigarea şi clarificarea legată de conturile lui Nicolae Ceauşescu.
El a ajuns pe lista alianţei PSD+PC la europarlamentare după ce Codruţ Sereş, Secretar General al PC, şi Daniela Popa, preşedintele PC, au renunţat la ideea de a obţine un mandat de cinci ani în Parlamentul European.
Anonimul Cătălin Sorin Ivan
Vicepreşedinte al organizaţiei Tineretului Social Democrat - TSD-Naţional, Cătălin Sorin Ivan, responsabilitatea sa în cadrul acesteia este legată de relaţiile externe. Fost consilier local, în Iaşi, până la alegerile locale din iunie 2008, activitatea sa politică a început în 2002, când a intrat în PSD.
La numai un an de la debutul său politic a devenit vicepreşedinte filialei TSD Iaşi, iar din 2006 a fost numit preşedinte al organizaţiei.
În aprilie 2005, a intrat în Consiliul Judeţean al filialei PSD din Iaşi, în acelaşi an fiind numit Secretar al Departamentului pentru Educaţie, Cercetare, Tineret şi Sport al PSD.
De la iubite şi fiice la fraţi şi surori
Ioan Enciu este fratele Aurei Vasile, aflată la al treilea mandat de deputat în Parlamentul României. Chiar dacă nu are experienţă la nivel european, Ioan Enciu menţionează că în timpul mandatului de viceprimar a lucrat la proiectele cu finanţare europeană ale primăriei Capitalei.
“Dintre acestea, cele mai importante la care am lucrat personal au fost: staţia de epurare Glina, îmbunătăţirea sistemului de
transport al energiei
termice în Bucureşti, modernizarea sistemului de transport auto şi electric în Bucureşti. Şi multe altele”, mai precizează candidatul.
Politica şi cutremurele
Candidata PSD la europarlamentare, Viorica Dăncilă, are o experinţă de doar câteva luni în Parlamentul European, obţinând mandatul pe 21 ianuarie 2009. La alegerile din 2007 aceasta a ocupat locul 22, însă, prin alegerile europarlamentarilor Titus Corlăţean şi Cătălin Nechifor, în Parlamentul României, în noiembrie 2008, aceasta a reuşit să ajungă în acest an în PE. La alegerile din acest an Viorica Dăncilă ocupă locul 11. În scurta carieră de europarlamentar, Dăncilă a adresat o întrebare în PE, legată de politica UE cu privire la cutremure, respectiv acţiunile întreprinse de către Comisie, ca urmare a recentului cutremur în Italia.
Liberalii au prins cinci locuri: Norica Nicolai, Adina Vălean, Renate Weber, Ramona Mănescu şi Cristian Buşoi.

Norica Nicolai, mapa profesională a unui procuror şi nepotismul
Liberală cu vechime în partid, Norica Nicolai are la activ două eşecuri recente. Odată a ratat funcţia de ministru al Justiţiei, pe vremea Cabinetului Tăriceanu, din cauza opoziţiei preşedintelui Băsescu. La acea dată, nominalizarea ei a generat un veritabil scandal public, preşedintele Băsescu refuzând să semneze decretul de numire. Iniţial, şeful statului a utilizat ca argument controversatul episod al nepoatei, din Senatul României. Concret, nepoata Noricăi Nicolai a fost surprinsă de camerele de filmat în timp ce vota în locul senatoarei liberale. Băsescu nu s-a oprit aici, în condiţiile în care Tăriceanu insista să o susţină pe Nicolai. Într-un mod calificat de PNL ca fiind vecin cu parcticile securiste, şeful statului a recurs pentru prima oară la un gest discutabil-el a prezentat public "dosarul" de procuror al Noricăi Nicolai.
Nicolai a ratat şi intrarea în Parlamentul naţional, în toamna lui 2008. Deşi a obţinut primul loc în colegiul uninominal, cu peste 40% din voturi, Nicolai nu a prins un loc de parlamentar, din cauza mecanismului de redistribuire a mandatelor. Plasarea sa pe primul loc al listei PNL a fost percepută ca o răsplată pentru sprijinul oferit lui Crin Antonescu la congresul partidului, din martie a.c.
Adina Vălean şi viitoarele soţii
Cotată ca unul dintre europarlamentarii români cu o bună prestaţie la PE în mandatul precedent, Adina Vălean a fost atacată de către fostul ministru de externe, liberalul Adrian Cioroianu. Supărat că nu a obţinut un loc eligibil, Cioroianu a demisionat din PNL şi, într-un gest discutabil, el l-a acuzat pe Antonescu că şi-a plasat viitoarea soţie pe liste, nefiind cu nimic mai presus de preşedintele Băsescu, care şi-a promovat fiica.
Adina Vălean a fost aleasă europarlamentar în noiembrie 2007, ea fiind selectată pentru un post eligibil de către poreşedintele de atunci al PNL, Călin Popescu Tăriceanu. Adina Vălean a reuşit să impună de curând la nivelul Parlamentului European un raport în ceea ce priveşte scăderea tarifelor de roaming. Europarlamentarul liberal Adina Vălean este din 25 aprilie 2007 vicepreşedinte al grupului ALDE (Alianţa Liberalilor şi a Democraţilor din Europa) din Parlamentul European.
Renate Weber şi foştii oameni ai lui Băsescu
Intrarea Renatei Weber pe scena politică s-a produs odată cu euroalegerile din 2007, alături de PNL. Gestul ei de a se orienta către liberali a fost interpretat ca o sfidare la adresa lui Traian Băsescu, în condiţiile în care a fost în echipa de consilieri ai acestuia, încă de la începutul mandatului.
La fel ca şi Adriana Săftoiu, Renate a părăsit Administraţia Prezidenţială în favoarea principalilor adversari politici ai şefului statului. Weber a fost avocatul PNL în mai multe procese de la Curtea Constituţională, în litigiile dintre Guvern şi Palatul Cotroceni.
Ramona Mănescu şi tinerii din PNL
Ramona Mănescu, candidatul PNL de pe locul patru al listei pentru europarlamentare, a intrat în rândurile liberalilor de la 18 ani, adică din februarie 1990.
Ea a fost declarată europarlamentarul anului 2008 şi este soţia deputatului Rareş Mănescu, unul dintre coordonatorii campaniei electorale a PNL.
Medicul
Cristian Buşoi
Medic de profesie, Cristian Buşoi a fost liderul studenţilor liberali din Timişoara, pe perioada în care era student la medicină. De acolo a fost propulsat pe lista de candidaţi a PNL pentru Camera Deputaţilor, în 2004, şi ca urmare a prieteniei sale cu grupul Tăriceanu. În prezent, Cristian Buşoi este deputat european, el înlocuindu-l pe Adrian Cioroianu, după ce acesta a fost desemnat ministru de Externe.
Deşi un apropiat al grupării Tăriceanu, Buşoi a reuşit să obţină simpatia noii conduceri a partidului. Ca urmare, după congresul PNL din martie, el a fost ales preşedinte al organizaţiei PNL Timiş.
Tribunul şi ciobanul, un tandem pentru Europa
Corneliu Vadim Tudor va ajunge în Parlamentul Eruopean, fiind salvat de la decesul politic dâmboviţean de către cel cu care, până nu demult, făcea schimb de înjurături. Preşedintele PRM a făcut tandem cu oierul Gigi Becali, speculând electoral postura de victimă a sistemului juridic în care s-a plasat finanţatorul Stelei.
Aşa-zisul "tribun" este una dintre cele mai colorate prezenţe de pe scena politică post-decembristă, fiind cunoscut prin discursul cu accente naţionalist-extremiste, ca şi prin invectivele pe care le lansează cu lejeritate la adresa altor figuri publice, atât la nivelul discursului public, cât şi prin revista România Mare.
Generator de circ în Parlamentul naţional, acolo unde nu ezita să se dueleze cu anumiţi colegi, folosind ca armă pastilele de rudotel, C.V.Tudor a cunoscut un veritabil declin.
Prezent de aproape 20 de ani în atenţia publicului, cea mai bună performanţă a sa a fost finala cu Ion Iliescu pentru preşedinţie, în 2000. Sub ameninţarea extremismului, românii au fost nevoiţi atunci să îl aleagă pe Iliescu pentru un nou mandat.
Dintre marile "realizări" ale lui Vadim, din ultima vreme, se numără spectacolul pe care l-a oferit cu ocazia condamnării comunismului de către Băsescu, în cadrul unei şedinţe reunite ale Parlamentului. La testul votului uninominal, din toamana anului trecut, PRM a rămas în afara Parlamentului naţional.
Salvarea a venit din partea lui Becali, pe care Vadim l-a invitat să candideze alături de le pentru PE.
Schimbarea s-a produs în luna aprilie, când, aflat în spatele gratiilor, CV Tudor i-a “întins o mână de ajutor” şi i-a propus să intre în cursa electorală alături de el. S-a lăsat convins de mama sa, după cum a mărturisit, însă, Gigi Becali a declarat că aceasta este ultima sa luptă în politica românească. Aceste decizii le-a luat în arestul Direcţiei de Cercetări Penale, unde a ajuns mânat de dorinţa de a-şi face dreptate singur după ce i-a fost furată maşina.
Gigi Becali a intrat în politica românească, după ce s-a impus în viaţa publică în urma succesului înregistrat în afaceri şi ca patron al clubului Steaua. Ascensiunea sa s-a produs prin intermediul apariţiilor mediatice, îndeosebi ca invitat al lui Dan Diaconescu la OTV. În 2003 a preluat conducerea Partidului Noua Generaţie, formaţiune creată anterior de Viorel Lis.
Al treilea mandat pentru PRM i-ar reveni lui Ciprian Claudiu Tănăsescu, fiul lui Dan Claudiu Tănăsescu, care fusese exclus din PRM în martie 2007. Fost senator al PRM şi patron al postului Cosmos TV, Tănăsescu senior a fost prins că a votat de două ori la moţiunea simplă prin care se cerea demisia ministrului Justiţiei, Monica Macovei.
UDMR va trimite la Parlamentul European tot trei europarlamentari: Laszlo Tokes, Iuliu Winkler şi Sogor Csaba.

Laszlo Tokes - de la independenţă la revenirea în UDMR
În 2007, Laszlo Tokes a candidat ca independent pentru un loc în Parlamentul European, după o serie de dispute cu UDMR şi Marko Bela, şi a reuşit să convingă electoratul. Acum este membru al Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană din PE. De numele lui Laszlo Tokes, ca episcop al Eparhiei Reformate de Piatra Craiului, se leagă debutul revoluţiei din 16-17 decembrie 1989, din Timişoara.
Imediat după Revoluţie, Laszlo Tokes a fost ales episcop reformat de Oradea. De asemenea, a fost ales preşedinte de onoare al Uniunii Democratice a Maghiarilor din România.Prin unele declaraţii ale sale, de orientare naţionalistă, Laszlo Tokes a pierdut o parte din simpatia de care se bucura în opinia publică românească imediat după Revoluţia română din 1989. În 2001 a fost sancţionat cu “mustrare scrisă” de către conducerea UDMR. Ulterior, s-a îndepărtat de această organizaţie, fiind unul din susţinătorii Uniunii Civice Maghiare.
Un ministru la PE - Iuliu Winkler
Înscris în anul 1991 ca membru al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR), Iuliu Winkler a fost parlamentar şi ministru.
În urma alegerilor din noiembrie 2000, Iuliu Winkler a fost ales ca deputat de Hunedoara pe listele UDMR )Uniunea Democrată Maghiară din România). În această calitate, el a fost membru în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, unde a deţinut şi funcţia de secretar (aprilie - decembrie 2004), precum şi membru în Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeană (noiembrie 2003 - decembrie 2004).
La data de 29 decembrie 2004, Iuliu Winkler a fost numit în funcţia de ministru delegat pentru comerţ în cadrul Guvernului Tăriceanu, fiind propus de către UDMR ca membru al Guvernului. Cu ocazia restructurării guvernului din data de 5 aprilie 2007, funcţia de Ministru delegat pentru comerţ (aflată în cadrul Ministerul Economiei şi Comerţului) a fost desfiinţată. El a fost desemnat de catre UDMR pentru a ocupa funcţia de secretar de stat în Ministerul pentru IMM-uri, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Sogor Csaba şi boicotul Zilei Naţionale
Sogor Csaba este cel care în 2001 le-a cerut maghiarilor să nu participe la manifestările de Ziua Naţională a României sau măcar să poarte o banderolă neagră pe braţ, în semn de doliu.
În august 2006, Sogor Csaba a declarat că a fost interogat de câteva ori de foşti securişti şi că a dat trei declaraţii despre relaţiile sale cu Laszlo Tokes. Cu toate acestea, el a primit mai multe decizii de la CNSAS că nu a avut dosar de colaborator sau informator al Scurităţii.
Două dintre declaraţii au fost scrise, potrivit lui Sogor, în limba română, în anul 1984. Prin acestea, el a fost obligat să arate că nu a complotat împotriva regimului comunist şi că nu a militat pentru alipirea Transilvaniei la Ungaria. Ultima dintre declaraţiile semnate de reprezentantul Uniunii dateaza din 1989.
Puterea celor fără de putere
Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri Politică
Zilele trecute, lîngă Mînăstirea Rîmeţi, un sătean de prin partea locului m-a întrebat, foarte cuviincios, dacă aş fi de acord să discutăm „puţină politică“. Am crezut că urmează întrebări candide despre partide, parlamentari şi miniştri. În realitate, omul avea o problemă foarte concretă, legată de nişte terenuri pe care nu le putuse recupera. Spera că îl pot ajuta şi voia să se repeadă pînă în sat, ca să-mi aducă actele litigiului. „Politica“ era, aşadar, pentru el, o chestiune de interes personal, o manevră de utilitate curentă, o daravelă. Nici o legătură cu lupta pentru putere, cu disputele ideologice, cu vedetele mediatice ale instituţiilor de vîrf. Regăseam, astfel, stratul originar al noţiunii, sensul ei prim. Căci, într-adevăr, „politica“ nu e despre alegeri, alianţe, combinaţii strategice şi solidarităţi de gaşcă. Nu e despre Băsescu şi Tăriceanu, despre Iliescu şi Geoană, despre liberali, pedişti şi pesedişti. E despre pensii, proprietăţi, preţuri, impozite, chirii, drumuri comunale, legi, ajutor la vreme de catastrofă, canalizare, administrarea gunoaielor, servicii publice ş.a.m.d. Pe scurt, politica e ceea ce nu fac, îndeobşte, politicienii. Sau fac doar în subsidiar, orientaţi spre cu totul alte obiective.
Criza politicului e universală. Peste tot, oamenii politici au reuşit să înlocuiască nevoile comunitare cu scopuri personale sau de grup. „Omul de stat“ e, în tot mai mare măsură, „om de partid“, adică un personaj gata să înlocuiască logica cu retorica şi decizia pragmatică, funcţională, cu gesticulaţia rentabilă. Ceea ce se petrece e o reconfigurare a insomniilor: în loc să aibă nopţi albe din cauza găurilor din asfalt, politicianul are nopţi albe din cauza listelor electorale şi a moţiunilor de cenzură. Iar cetăţeanul de rînd, devenit simplu alegător, iese din joc, ca o anexă statistică. El vrea soluţii, înlesniri, eficienţă. Vrea niţică „politică“. I se livrează discursuri şi chermeze.
Nu vom avea şansa unei reînnoiri de sistem, pînă nu vom recupera temeiurile aurorale ale politicului, pînă nu vor apărea, pe scena publică, politicieni eliberaţi de problematica puterii, de obsesia carierei, de balastul preocupărilor private. E o utopie, vor spune „realiştii“, specialiştii, analiştii. Şi apoi, cum să faci ce trebuie făcut, dacă nu ajungi la putere? De acord. E nevoie de structuri politice, de competiţie democratică. Dar e esenţial cine intră în competiţie, cu ce înzestrări, cu ce idealuri, cu ce exigenţe. Problema noastră e mediocritatea competitorilor. Politica nu e interesantă decît pentru naturi secunde, pentru vanitoşi de duzină şi combinagii de conjunctură. Cîte unul mai răsărit e retezat prompt, de îndată ce ajunge „în reţea“: n-are „talent politic“, nu ştie „cum e-n politică“, face pe fata mare. „Politicianul adevărat“ trebuie să fie o fiară („animal politic“), un „jucător“ gata să rişte, ceva între caftangiu şi cocotă. Am ajuns cu toţii să credem în acest portret schimonosit, deşi nu avem, de pe urma lui, nici un beneficiu. Votul e una, viaţa e alta. Liderul charismatic e una, chestia pensiei e alta. Ne uităm la bătăliile parlamentare şi guvernamentale ca la meci, după care ne întoarcem la „ale noastre“, adică la facturi neplătite, proprietăţi nerestituite, salarii, străzi desfundate, păsări gripate, poduri şubrede, sate în agonie.
Senzaţia generală, deprimantă e că trebuie să te descurci singur. De aceea, săteanul de la Rîmeţi vine – pentru că m-a văzut la televizor – la mine şi încearcă să-mi transfere problema lui: nu ştie cui să se adreseze, nu ştie cine are autoritatea şi mijloacele să-l scape de necazuri. Nu ştie cine e în stare de un pic de „politică“. Apeluri asemănătoare am primit şi la Calna (comuna Vad) şi la Suarăş şi în alte locuri. Locuri, s-ar zice, fără senatori, fără deputaţi, fără „politicieni“, fără căpătîi.
Havel spune undeva, în Puterea celor fără de putere, că mai importantă decît revenirea la mecanismele de rutină ale democraţiei occidentale este o reînnoită focalizare a politicului asupra oamenilor reali. Dacă n-ar veni de la Havel, o asemenea idee ne-ar speria. Ce e, totuşi, tranziţia, dacă nu o întoarcere la democraţie? Ei bine, tranziţia noastră a obţinut, deocamdată, cu totul altceva: tapaj politic fără cetăţeni, cu alte cuvinte, democraţie fără demos.
(Text scris şi publicat în 2003. Dar ar putea fi scris azi. Şi mă tem că va fi valabil şi mîine.)
point-of-vue: http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=293&cmd=articol&id=11498
asta nu-i hîtrîsenie moldoveneasca !! cam urmuziana treaba...
Maimute ati ales, de ele sa aveti parte
Sâmbătă, 13 iunie 2009 Sursa: Gardianul Autor: Cornel Ivanciuc
Am planuri mari. Va fac premier când ajung presedinte, i-a zis Circopitecul cu blana alba si ochelari negri, lui Cimpanzeus. Maestre Circopitec, va evacuez, i-a zis Cimpanzeus, Circopitecului. Astept sa ma evacuati, dar la Cotroceni, i-a spus Circopitecul lui Cimpanzeus. (Nu l-a evacuat, dar a renuntat sa mai ciocneasca cupa de sampanie cu Circopitecul alb cu ochelari negri si cu Macacul negru cu gåt-legau bleumarin). Nu a ciocnit cu mine pentru ca nu bea sampanie, i-a zis Circopitecul cu blana alba si ochelari negri, Macacului negru care isi scoate gåt-legaul bleumarin de la gåtlej, Cimpanzeus bea sa se dreaga, asa ca bea whisky. (Macacul negru cu gåt-legaul scos de la gåt a zis ca Cimpanzeus nu a ciocnit cu el pentru ca nu l-a vazut). Cum sa nu te vada, mai Macacule negru, i-a zis Circopitecul alb Macacului, ca doar la tine se uita? Sau crezi ca te-a confundat cu Urangutanu?, a intervenit, amuzat, Circopitecul. Cine a ales asemenea specimene in Parlamentul European, de ele sa aiba parte. Cine le-a ales? Pai, aia care il voteaza pe Oprescu la Capitala si manånca micii moca ai lui Vanghelie, de 1 mai. ~ia il voteaza pe Circopitec in PE. Secaturi si lepadaturi, care se imbata de bucurie cånd moare capra vecinului si dau acatiste, cånd cade guvernul. ~ia care stau inghesuiti ca libarcile prin maghernite insalubre, si a caror singura bucurie de pe pamånt este batjocura pe care o face Circopitecul de tara si conducatori. ~ia care ciordesc bancile din parc, sa se incalzeasca iarna cu ele, le smulg din pamånt – iarna nu-i ca vara, maica – cu ranga le ridica sau cu cricul, ca a inceput primaria sa le fixeze cu holtsuruburi infipte adånc in beton. ~ia care sutesc cosurile de gunoi din tabla prinse de stålpi, sa faca din ele cotete de pasari pe care le tin pe balcon sau dispozitive de pescuit in lacul din Tineretului sau Herastrau. ~ia care urineaza pe Arca lui Noe din fata librariei Carturesti, in Pasajul Victoriei sau pe zidurile Bisericii Cretulesti. Caruta cu maimute pe care le-au ales scursurile astea, tocmai s-a urnit in drum spre Bruxelles, sa-i reprezinte acolo Circopitecul cu blana alba si ochelari negri.
Taci si-nghite!
Cît pe ce sa-mi intitulez cronica: "Cînd Iasi-ul era fruncea", dar aducìndu-mi aminte ca multe "nenorociri" ale neamului venira de acolo, am preferat sa temperez stirea, lasìndu-va pe Domniile Voastre sa decideti ce si cum !
Un pic de "mister" vine bine oricui, face bine la ten...samd....
Sâmbătă, 13 iunie 2009 Sursa: Romania Libera Autor: Toni Grecu
Dupa alegerile din 7 iunie am ramas la fel de confuz ca inainte in ceea ce priveste locul nostru in peisajul politic european. In primul rand, la acest scrutin au venit mai multi tarani decat oraseni. Mult mai multi. De ce? Sa intelegem ca in satele si comunele patriei este un interes mai mare fata de Uniunea Europeana si Bruxelles decat in orase? Cetatenii din Teleorman au un spirit european mult mai dezvoltat decat bucurestenii, codasi in clasamentul participarii la vot? Eu cred ca nu. Raspunsul este foarte simplu: votarea s-a desfasurat, ca in toti anii din urma, pe baza manipularii oamenilor, in primul rand, a celor de la sate. Rolul principal in acest sens l-au avut primarii si primariile. Ele au fost fermentul electoral, cu grija dozat de la judet de cate un baron local, indiferent de culoarea lui politica.
Alegerile de duminica trecuta s-au desfasurat ca aplicatiile militare, la ordin: "Atentie, comanda la mine! Primarii si neamurile lor din consilii vor scoate militarii la vot, de dimineata, organizati pe plutoane. Pana in ora 12.00 sa fie cucerite pozitiile inamice. La fiecare sectie se va vota conform unei liste dinainte stabilite pentru candidata noastra independenta, fiica partidului. Daca este cazul, plutoanele de votanti pedestri, dar si motorizati, se vor deplasa in mars fortat la sectiile de votare vecine care intampina greutati in lupta cu dusmanul politic, mai numeros si mai bine determinat. Se vor folosi toate armele din dotare, in principal solda electorala, cate 50 de lei de caciula pentru fiecare vot tintit si doborat. Cine nu raporteaza incheierea misiunii pana la ora 12.00 va fi degradat, scos de pe linie de partid si pus pe linie moarta. Traiasca Partidul, traiasca democratia, traiasca Europa!". Cam asa ar suna ordinul de zi pe unitate lansat de comandantii armatelor de votanti trimisi la lupta pentru cucerirea Parlamentului European. Asa s-au votat marile partide din competitie.
Macar Becali si Vadim Tudor au castigat voturile de la publicul lor, cinstit, fara smecherii. Grupul lor de simpatizanti a renascut o data cu criza, belelele si somajul. Cel mai bun agent electoral al lui Vadim a fost Becali, iar al lui Becali a fost puscaria. Iata de ce eu cred cu putere ca, in viitor, cei care vor sa faca succes sigur in alegeri trebuie sa aranjeze cu DNA propria arestare. Doua saptamani de arest te pot face presedinte. Gratis, pe toate posturile de televiziune. Ce-ati zice de Mircea Geoana cu catuse pentru ca s-a retras ilegal din CSAT, sau Traian Basescu in duba fiindca a condus noaptea fara frane si fara volan, dormind pe bancheta din spate? Doamne, ce reportaje, ce emisiuni, ce valva! Iar la vot, rezultate pe masura. Castiga cel cu arestarea mai spectaculoasa. Am auzit multi indivizi, educati si subtiri, plangandu-se, dupa bunul obicei stramosesc, de tara in care traiesc: "Cum a fost posibil sa castige EBA, Becali si Vadim? Asta nu-i tara, e balamuc…" Dar tu pe cine ai ales, prietene? "Pe nimeni, ca n-am pe cine. Mi-e sila de politica!" Atunci taci si-nghite. De cine ti-e sila, de aia nu scapi.
PS. Ca sa ia pulsul electoratului, in preziua alegerilor din 7 iunie, Ministerul de Interne a dislocat in restaurantele, barurile si berariile din tara politisti in civil cu scopul de a intra in vorba cu cetatenii si a afla eventualele intentii de fraudare a scrutinului. In urma acestei actiuni de anvergura nationala s-au inregistrat 2.380 de agenti beti morti, care au uitat pentru ce au fost trimisi in misiune, 1.879 de agenti batuti pentru ca s-au dat de gol cerand de baut pe gratis si 1.237 de fraude pe care nu le-a depistat nici un agent. Rezultatul actiunii: fraudele s-au facut singure, nu exista vinovati.
si iluziile hranesc spiritele...bolnave: Monarhie sau Republică?
Monarhie sau Republică? de Mircea Mihăieş
N-aş mai fi adus în discuţie această dilemă a societăţii româneşti post-decembriste dacă evenimente recente nu m-ar fi îndemnat s-o fac. Ne amintim cu toţii de bătăliile sângeroase purtate la începutul anilor '90 în jurul ideii de restaurare a monarhiei şi a felului cum persoana Regelui a împărţit societatea românească: pe de o parte, liber-cugetătorii lui Iliescu (flancaţi de securişti, turnători, indivizi total dezinformaţi şi resentimentari, şi urmaşii sărăntocilor de altă dată - ai leneşilor care şi pe vremea monarhiei o duceau prost), pe de alta, sub stindardul simbolic al lui Corneliu Coposu, cei care cereau revenirea la logica politică a Constituţiei din 1923. Din toate acestea s-a ales praful şi pulberea - nu în ultimul rând cu augusta contribuţie ...Continuarea articolului o găsiţi în revista România Literară Nr. 22
nu-i freaky, e adevarul gol-golut
nu stiu ce ne mai mira, ce ne mai misca neuronii, leucocitele samd.
astea-s realitatile carpatine, as se vor, asa vor continua, ca oricum nu-si propune nimeni din tara sa stabileasca ceva
nici ce a fost, nici ce va fi...nici cine, si nici ce
pur si simplu, se trece mai departe, alt capitol al Istoriei, alti actori tragici ai spatiului geto-carpato-peceneg...samd
e pur si bacsalia mueve ....
mai caragiale mai, de te scoli, pe multi vei raspopi...
mai Darie, mai ....ENTREVISTA: YESIM USTAOGLU
SARA BRITO - MADRID - 11/06/2009 08:00
Fue la sorpresa del pasado Festival de San Sebastián y no precisamente positiva. Cuando el presidente del jurado, Michael Winterbottom, desveló que La caja de Pandora, de la turca Yesim Ustaoglu, se llevaba la Concha de Oro, en la sala de prensa hubo abucheos porque la favorita Still Walking, de Kore-eda, se iba de vacío. Hoy, mirada con distancia, la película, que se estrena mañana, crece en honestidad a la hora de construir una metáfora sobre la desmemoria individual y colectiva, a través del reencuentro entre una anciana que sufre alzheimer y sus hijos, que han olvidado quiénes son.
Es una película de choques: entre lo urbano y lo rural, entre generaciones, y entre la memoria y el olvido, ¿qué quiso retratar?
Es un filme sobre ser humano, donde convive el contraste entre la modernidad y las tradiciones y entre generaciones. Habla también de la pérdida del sentido de la vida. La modernidad está acentuando las contradicciones humanas y nuestra dependencia. Vivimos en una prisión de lujos.
¿El personaje de la anciana con alzheimer representa lo que estamos olvidando?
Sí. Ella es como una montaña, una mujer muy fuerte y muy simple, que necesita pocas cosas. Es más valiente que el resto. Ella aparece para rascar en las llagas de sus hijos, para recordarles lo que han olvidado.
"La pregunta central es quién sufre de alzheimer, quién olvida más"¿Por qué el alzheimer?
Ella no es capaz de recordar nada de su vida, va perdiendo el control. Pero aún así sigue ahí, mantiene su meta que es morir en el lugar al que pertenece. Es la contradicción con sus hijos, que han olvidado de dónde vienen. La pregunta central es quién sufre de alzheimer, quién olvida más. Por otro lado, perdí a un amigo así. Era un hombre inteligente, que murió sin saber quién era.
Cuente cómo dio con la francesa Tsilla Chelton, premiada en Donosti.
Quería encontrar a esa mujer montaña: fuerte y vieja. Busqué durante un año en Turquía y no la encontré, hasta que un productor me sugirió a Tsilla. Fue arriesgado. Vino a una cultura diferente, a rodar en una ciudad difícil como Estambul. A los 90 años tuvo que aprender una lengua nueva. Es una trabajadora increíble, de inmenso talento y generosidad.
Su filmografía parece girar en torno a la memoria y los riesgos de perderla, ¿es su mayor preocupación?
Turquía tiene un grave problema de memoria. Porque no es capaz de enfrentarse a su pasado. Hace falta coraje. Los problemas de identidad y de derechos humanos parten de esa incapacidad de mirar al pasado. Entonces, entra en juego la paranoia y el miedo.
De hecho, su filme, Journey to the sun (1999), que abordaba el tema kurdo, tuvo problemas para exhibirse en Turquía.
"Los problemas de identidad surgen cuando no se mira al pasado"En aquel tiempo, pasó lo que te comentaba: el miedo produjo la censura, el temor a identificar un problema turco, como el kurdo. Pero no fue gubernamental, sino autocensura de la prensa y los exhibidores. Mis productores y yo distribuimos las copias una a una, cine por cine, y funcionó. Tras diez años, Journey to the sun se toma como el kilómetro cero del nuevo cine turco.
Esa autocensura, ¿pasaría hoy?
Hemos dado pasos adelante. Se ha abierto la caja de los problemas, la caja de Pandora, y se empieza a hablar. Por supuesto, ese debate crea reacciones, que son muchas veces nacionalistas, pero es un momento del que es imposible dar marcha atrás. Hace 10 años no se podía pronunciar la palabra kurdo.
SURSA: http://www.publico.es/culturas/231554/turquia/grave/problema/memoria