Saltar a Navegación

Elevii români pot obţine diploma spaniolă de bacalaureat

 Liceenii români care studiază în secţiile bilingve româno-spaniole, pot susţine examen în România pentru obţinerea diplomei spaniole de bacalaureat. Promovarea bacalaureatului spaniol le permite elevilor români să fie admişi în universităţile din Spania, în aceleaşi condiţii ca absolvenţii ţării gazdă.

Prevederile au fost aprobatede Guvern şi se regăsesc în Acordul semnat între Ministerul Educaţiei din România şi cel din Spania în primăvara acestui an. Acordul se referă la înfiinţarea şi funcţionarea secţiilor bilingve româno-spaniole în liceele din România şi la organizarea examenului de bacalaureat. Actul normativ conţine reglementări privind condiţiile de admitere la secţiile bilingve româno-spaniole, planul cadru privind disciplinele speciale şi numărul de ore sau normele de organizare a examenului de bacalaureat. Acordul mai stabileşte obligaţiile ministerului spaniol şi a Biroului ataşatului cu probleme educaţionale de pe lângă Ambasada Spaniei la Bucureşti, precum şi obligaţiile ministerului român, ale consiliilor locale şi ale unităţilor de învăţământ. Acordul intră în vigoare după îndeplinirea procedurilor legale necesare implementării prevederilor şi are o valabilitate de 4 ani.

 

[Sursa: edu.ro]

 

Comentarios

Sursa:

www.adevarul.ro/interviurile_2_plus_1/Adrian_Severin-europarlamentar_PSD-_-Un_razboi_in_Europa-_Nu_este_exclus_0_363563984.html

 

Adrian Severin, europarlamentar PSD: „Un război în Europa? Nu este exclus“

Europarlamentarul Adrian Severin comentează ultimele evoluţii de pe scena europeană, de după reuniunea de la Deauville şi vorbeşte despre efectele sociale ale eşecului moţiunii de cenzură.

În cadrul summitului încheiat joi noapte, liderii europeni au ajuns la un acord pentru consolidarea zonei euro, prin crearea unui mecanism de susţinere a ţărilor în dificultate. Acest mecanism se va afla în Tratatul comunitar. Ideea a aparţinut iniţial Germaniei şi apoi Franţei, care doresc evitarea unor viitoare probleme de lichiditate în UE, cum a fost cazul în timpul crizei Greciei. Toate acestea au venit după ce, la Deauville, liderii francez, german şi rus au discutat despre viitoarea arhitectură de securitate a Europei. În acest timp, la Bucureşti, moţiunea de cenzură a Opoziţiei era respinsă. Am discutat despre toate acestea cu europarlamentarul Adrian Severin, membru al Partidului Socialiştilor Europeni.

Modificarea Tratatului de la Lisabona, necesară

Ovidiu Nahoi: Domnule Severin, credeţi că respingerea moţiunii e un eşec pe care Partidul Social Democrat trebuie să şi‑l asume?

Adrian Severin: Nu ştiu dacă se poate vorbi despre un eşec al Partidului Social Democrat. Cred că mai degrabă se poate vorbi despre un eşec al democraţiei, ceea ce oricum este foarte grav. Abţinerea de la vot sau boicotarea votului de către majoritate este o atitudine profund nedemocratică. Numai că vreau să afirm imediat că a nu vota la vedere este doar o altă faţă a monedei care, pe partea cealaltă are votul la vedere. Nici nu mai ştiu cine a inventat votul la vedere, dar el a fost practicat de toate partidele politice. A nu vota deloc, cum a făcut PDL ieri, este la fel de rău cu a vota la vedere, cum au făcut toate celelalte partide.

Ion M. Ioniţă: Când am vorbit despre eşec nu ne gândeam neapărat la numărul de voturi. Pentru că există o majoritate şi ea şi-a susţinut Guvernul. Se poate discuta modalitatea în care a făcut-o. Dar noi ne gândeam la eşecul PSD de a construi o alternativă.

A.S.: Iarna nu-i ca vara şi Opoziţia nu-i ca majoritatea. Opoziţia trebuie să facă gesturile critice necesare, chiar ştiind că nu are suficiente voturi ca să obţină ceea ce doreşte. În acelaşi timp, noi suntem într-o situaţie de criză. Eu am spus-o de fiecare dată, când am avut ocazia: când e vorba de o criză economică şi socială internă, nu ai cum să amesteci platformele. Aici, unii sunt social-democraţi şi vor impozitul progresiv, ceilalţi sunt de dreapta, ştiu eu liberali, creştin-democraţi, şi vor impozitul unic. Deci, din păcate, nu există, după părerea mea, posibilitatea de a realiza un guvern care să facă faţă crizei, prin combinaţia mai multor partide.

O.N.: Şi atunci?

A.S.: Şi atunci, singura soluţie sunt alegerile anticipate şi ar fi important să parcurgem rapid procedurile necesare care să ne ducă acolo. Iar acolo, într-adevăr, trebuie să propunem alternative. Şi alternative clare. Nu alternative populiste, amestecate, ca să placă tuturor. Populaţia va alege. Şi ce va alege aia va avea. În rest, eu nu cred că putem vorbi de un eşec al Opoziţiei. Decât, aşa cum am spus, în contextul eşecului democratic general.

O.N.: Dar să nu uităm că actul acesta politic din Parlament a fost şi însoţit de o demonstraţie destul de mare a sindicatelor. Probabil că au fost alte sute de mii, poate milioane de oameni care s-au uitat la televizor într-un moment sau altul al zilei şi s‑au simţit măcar un pic solidari cu demonstranţii.

A.S.: Da, dar uitatul la televizor nu e revoluţie.

I.M.I.: Da, dar nu toţi puteau să se suie în autocare sau trenuri şi să vină la Bucureşti! Ce efecte credeţi că va avea asupra societăţii ceea ce s-a întâmplat ieri?

A.S.: Eu, personal, sunt dezamăgit, într-un fel, şi de numărul participanţilor la această demonstraţie. Uitaţi-vă, sigur păstrând proporţiile, la ce se întâmplă în Franţa. Eu nu spun, neapărat, că e bine sau e rău să demonstrezi. Dar atât timp cât demonstrezi şi alegi această cale, atunci trebuie să o faci aşa cum se cuvine. Nu ştiu ce cifră aveţi dumneavoastră referitor la numărul demonstranţilor...

Adrian Severin: „Abţinerea de la vot sau boicotarea votului de către majoritate este o atitudine profund nedemocratică“

I.M.I.: Cifrele variază: 20.000, 30.000, 50.000, în funcţie de cine a numărat.

A.S.: Dar dumneavoastră, personal, cam în ce cifră credeţi?

O.N.: Eu cred că în jur de 20-30.000.

A.S.: Aşa cred şi eu, culmea, aflându-mă la Bruxelles în timpul evenimentului. Cam în cifra asta cred şi eu încercând să adun tot felul de informaţii, punându-le cap la cap, din ceea ce am putut să văd la televizor, deşi imaginea televizată e înşelătoare. Deci, 20-30.000 e mult, dar, pe de altă parte, este foarte puţin pentru o populaţie de 20 de milioane de oameni. Sunt multe lucruri de spus aici. Pe de altă parte, cei care au venit şi au participat n-au decât să tragă concluziile demonstranţilor din Franţa, care şi ei au participat la demonstraţii mai ample, din păcate şi mai violente.

I.M.I.: Şi legea pensiilor tot s-a adoptat!

A.S.: Da, legea tot s-a adoptat, după care am auzit oameni spunând: păi, dacă legea s-a adoptat, noi nu mai avem de ce să demonstrăm. Sigur că nu e chiar aşa. Pentru că a demonstra doar pentru a pune presiune pe parlamentari, după care, dacă n-a ieşit cum am vrut, mergem acasă, nu mi se pare că ar fi cu adevărat ideea mobilizării populare. Într-o mobilizare populară, lucrurile ajung să se termine printr-un compromis. Iar acest compromis înseamnă o negociere. Nu merge fiecare pe drumul lui şi, până la urmă, instituţiile îşi impun punctul de vedere, după care ceilalţi pleacă acasă.

O.N.: Dar exact asta se întâmplă şi în România.

A.S.: Absolut! Dar trebuie să vedem şi consecinţele. Consecinţa este că oamenii care demonstrează şi nu obţin nimic se vor duce acasă şi le vor spune celor de acolo: a fost degeaba. Ce anume fost degeaba? De exemplu, e degeaba să încerci să intri într-o formulă de dialog, chiar şi prin intermediul protestului de stradă, cu instituţiile statului. Şi este degeaba ca aceste demonstraţii să se menţină în anumite limite rezonabile, ca formă de manifestare. Şi atunci, vor fi tot mai mulţi oameni gata să facă primul pas: vor fi demonstraţii care nu vor încerca să transmită un mesaj instituţiilor, ci să le distrugă. Şi aceste demonstraţii nu vor fi în limitele unei manifestări rezonabile, ci vor tinde spre manifestări violente.

Testul moţiunii

Când depune o moţiune de cenzură, Opoziţia face un test să vadă dacă Guvernul mai deţine majoritatea. Iar în această situaţie, pentru ca testul acesta să aibă logică, trebuie ca majoritatea să-şi exprime votul. Atunci când şi-l va exprima, în mod secret, vom vedea într-adevăr dacă Guvernul mai are sau nu majoritate. Dacă are majoritate, continuă, dacă nu, trebuie să vină un alt guvern. E logic. În momentul în care majoritatea refuză să voteze, nu mai are loc testul. E ca şi cum vrei să-ţi ştii grupa sangvină dar nu vrei să dai sânge. Moţiunea de cenzură este un test, o analiză, ca la doctor. Dar această analiză nu s-a făcut întrucât pacientul a refuzat să se supună testului.

Un nou Tratat European

Ovidiu Nahoi.: Cum vi se pare ideea de modificare a Tratatului European, în vederea întăririi rigorii bugetare şi a guvernanţei economice europene?

Adrian Severin: Este clar că Pactul de stabilitate, care permite utilizarea unei monede unice, fără o guvernare economică, nu a funcţionat. Şi, din acest motiv, este nevoie de un mecanism care să permită nu doar intervenţii post-factum, ci şi o reglare a lucrurilor în evoluţia acestora. Dacă un asemenea mecanism necesită modificarea tratatelor, atunci ele trebuie modificate.

Ion M. Ioniţă: Dar nu e acesta un risc prea mare, într-o perioadă complicată a construcţiei europene?

A.S.: Nu, este mai degrabă un obstacol psihologic, după toată odiseea Tratatului de la Lisabona. Care să fie riscul? Ca această modificare să nu fie ratificată în toate cele 27 de state? Aceasta nu va afecta cu nimic Tratatul de la Lisabona. Deci, dacă un nou tratat nu se va încheia, va rămâne Tratatul de la Lisabona. Nu e simplu, dar nici atât de complicat. Dar, să nu uităm, dacă am avut probleme în Republica Cehă, nu a fost din cauza Tratatului de la Lisabona, ci a manierei, aş spune eu, neloiale, prin care s-a încercat câştigarea de capital politic de către unii lideri de la Praga. În Irlanda, tratatul a căzut într-o primă etapă nu pentru că el a fost rău, ci pentru că a fost rău explicat, iar unii au încercat să inducă în eroare populaţia. Dacă ase­me­nea atitudini ale li­de­rilor, nu ale popoarelor, vor fi evitate, nu va fi niciun fel de problemă.

România trebuie să susţină Europa federală

O.N.: Există comentarii referitoare la transformarea Germaniei într-un fel de hegemon al Uniunii Europene, odată cu introducerea normelor de guvernanţă economică. Ce părere aveţi?

A.S.: Depinde în ce fel reglementăm această idee. Dacă vom lăsa ca aceste măsuri să fie decise de către Consiliu, prin votul statelor membre, deci, printr-o metodă interguvernamentală, normal că cel mai puternic, şi acesta este Germania, poate să adopte o atitudine hegemonică. Dar dacă vom folosi metoda federală şi vom spune că nu statele decid, ci instituţiile europene transnaţionale, atunci nu va mai fi nimeni hegemon. Şi eu cred că România trebuie să susţină această din urmă formulă.

I.M.I.: Apropo de această hegemonie. Despre recenta Trilaterală de la Deauville s-a spus că ar exista un fel de pact al statelor mari: Germania, Franţa, Rusia care, la un moment dat, va fi impus lumii. Cum aţi privit această reuniune?

A.S.: Mie în sine, întâlnirea mi s-a părut bine-venită şi cu rezultate bune, în măsura în care le cunoaştem exact. Pe de altă parte, ar fi pe departe preferabil ca Uniunea Europeană să se întâlnească cu Rusia la Deauville, şi nu doar două state membre. Din acest punct de vedere, observăm fenomenul de renaţionalizare a Uniunii Europene. Adică transferarea accentului de pe instituţiile comunitare europene către guvernele naţionale. Fără îndoială că această evoluţie nu este de bun augur şi, în orice caz, din punctul de vedere al României este extrem de îngrijorătoare.

O.N.: De ce neapărat pentru noi?

A.S.: Pentru că vom ajunge la situaţia bine cunoscută în trecut, în care cei mari vor încerca să dicteze celor mici. Cei mici nu vor accepta, evident, dictatul şi vor încerca să se alieze cu unul sau altul dintre cei mari, pentru a putea de fiecare dată să găsească o anumită protecţie. Aceasta îi va pune pe cei mari, în cele din urmă, în conflict. Şi din aproape în aproape ajungem din nou la război. În această săptămână, un expert american şi unul italian, ambii lucrând pentru un institut de cercetări în domeniul securităţii din SUA, au prezentat un studiu privind guvernarea globală, în faţa Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European. Şi, bineînţeles că, în contextul acestei guvernări globale, un capitol important era legat de guvernarea europeană. Una dintre concluzii este că războiul nu este exclus. Iar eu nu obosesc să repet lucrul acesta de o oarecare vreme. Iniţial observam în sală multe zâmbete, după un timp n-au mai zâmbit, dar au ridicat din sprâncene. Acum văd că din ce în ce mai mulţi dau din cap a încuviinţare când reformulez acest avertisment. Renaţionalizarea aceasta este drumul către război. Desigur, ne bucurăm că reuniunea de la Deauville a fost un pas pe calea cooperării, dar această renaţionalizare mă îngrijorează.

 

Testul Adevărului

1.  Consultări şi „consultări" europene. Am discutat săptămâna trecută cu doamna Catherine Ashton, înaltul reprezentant pentru Afaceri Externe, Securitate şi Apărare a Uniunii Europene. Cineva a pus întrebarea dacă doamna Ashton a fost consultată înainte ca doamna Merkel să propună omologului său rus o agendă privind rezolvarea unor conflicte îngheţate din vecinătatea comună, printre care şi conflictul transnistrean. Doamna Ashton a dat un răspuns diplomatic, politic corect, însă din limbajul trupului am înţeles că, de fapt, nimeni nu s-a îngrijit să o anunţe în legătură cu această iniţiativă extrem de importantă.

2.  Statele Unite ale Europei. Nu mă ascund şi voi repeta mereu această formulă, a Statelor Unite ale Europei, pentru că este singura şansă pe care o avem. Obiectiv vorbind, printre susţinătorii acesteia trebuie să se numere şi România. În general, ţările noi membre, care aparţin Europei Centrale şi de Est, sunt primele interesate în Europa federală. Altfel, nu au absolut nicio şansă nici să recupereze decalajele care le separă de statele occidentale dezvoltate. Şi nici să scape de sub hegemonia acestora.

3.  Avansul extremiştilor. Eu am şi prevăzut, am şi scris despre acesta, că eşecul stângii de a-şi extrage putere politică dintr-o criză care-i confirmă tezele şi valorile priveşte stânga doar în primă instanţă. Pentru că acest eşec nu este valorificat nici de de dreapta, ci este un eşec de care profită extrema dreaptă. Partidele de extremă naţional-populiste avansează în tot mai multe ţări.

4.  Istorie, şi nu prea. Cine citeşte istoria perioadei interbelice va constata o mulţime de similitudini legate de ascensiunea extremei drepte, dar acum într-un context diferit. Atunci, lucrurile se petreceau în special în statele sărăcite de război, unde rănile nu se puteau închide. De data asta observăm că acest val avansează în special în ţări dezvoltate, cum ar fi Olanda, de pildă. Sau, spre surprinderea tuturor, Suedia. Ungaria este un mai vechi candidat la asemenea fenomene, a cunoscut acest fenomen şi în perioada interbelică, Şi totuşi, spre deosebire de perioada interbelică, Ungaria nu are un nivel de trai atât de scăzut încât disperarea oamenilor nevoiaşi să-i împingă spre naţional‑populism.  

Sau faptul ca vom exporta liceeni scoliti direct in limba lui Cervantes va scoate România din situatia absolut de neînchipuit înainte de Evenimentele din Decembrie 1989 ?

Batutul apei in piua si Reforma la români nu par a fi lucruri incompatibile, exclusiviste, ci mai degraba solutia "extraordinara"...

Ce prea des se lasa cu varsare de sînge, ce zau de mai are importanta cum este, in cele din urma sintem cu toii vinovati, dupa cum ne demonstreaza evolutia noastra naturala ca natie.

"Uniunea Europeană este dependentă de statutul de lider strategic al Statelor Unite, dar este şovăitoare în a se lăsa încurcată în geopolitica americană."

Unipolaritatea ca ordine politică a fost o etapă de tranziţie, care în 2010 se îndreaptă cu repeziciune spre sfârşitul său. Dincolo de titlurile jurnalelor de ştiri, observăm ceva de dimensiuni mult mai mari, anume că proiectul occidental şi-a pierdut o parte din potenţialul mobilizator. Occidentul de pe cele două maluri ale Atlanticului a rămas fără puterea ideologică de care s-a bucurat în anii '90, ca urmare a revitalizării democraţiei iliberale şi a capitalismului de tip autoritar.

 

Extras din secțiunea Europa FP, publicat în FP România nr. 19 (noiembrie/ decembrie 2010).

 

Unipolaritatea a contribuit la crearea condiţiilor pentru o perioadă de armonie şi integrare în Europa. Securitatea şi stabilitatea care au venit odată cu supremaţia Americii au permis anilor '90 să devină o perioadă a politicilor idealiste. Optimismul de după Războiul Rece a fost întruchipat de semnarea numeroaselor tratate internaţionale menite să reglementeze sistemul internaţional şi să limiteze suveranitatea statelor individuale şi a actorilor non-statali care ar fi dus la destabilizarea sistemului. Această eră se apropie de sfârşit, iar Europa descoperă că nu a reuşit să progreseze suficient atunci când procesul integrării părea unul facil. Ideile raţionale şi bine intenţionate privind pacea şi cooperarea între state sunt puse din nou sub presiune de către haosul şi insecuritatea sistemului internaţional. Europa care intră în noua eră este una caracterizată de legături strânse, în interior, dar cu o capacitate limitată de a acţiona în exterior. Se va dovedi Uniunea Europeană, construită sub umbrela garanţiilor de securitate ale Americii, suficient de elastică, într-o lume multipolară plină de turbulenţe?

 

Dependenţa de America

Comportamentul strategic al UE este caracterizat, mai presus de toate, prin dependenţă. Uniunea Europeană este dependentă de statutul de lider strategic al Statelor Unite, dar este din ce în ce mai şovăitoare de a se lăsa încurcată în geopolitica americană. UE a adoptat o atitudine defensivă, de menţinere a status quo-ului, menită să păstreze relaţii de prietenie cu toate marile puteri, evitând, în acelaşi timp, să încline balanţa în favoarea ori să se poziţioneze împotriva vreuneia dintre puterile existente sau emergente. Ca actor strategic, UE înclină spre strategii de cooperare şi de “damage control”.

De ce prezenţa strategică a Uniunii Europene a devenit aceea a unei mici puteri, aşa cum spun în cartea mea EU as a Small Power? Răspunsul evident stă în felul în care sunt luate deciziile de politică externă ale UE. Se aşteaptă ca o Uniune bazată pe egalitatea între membri, alcătuită din puteri şi state mici, să fie influenţată de concepţiile strategice ale acestora. Cultura europeană a dependenţei strategice o face să fie predispusă la a-i lăsa pe ceilalţi să verse sânge şi să-şi cheltuiască bunăstarea pentru a susţine sistemul internaţional. Contextul geopolitic dominat de o lipsă a ameninţărilor externe, de garanţiile din partea Statelor Unite, de memoria istorică a derapajelor politicii de putere, de prăpastia dintre capabilităţi şi aşteptări şi de idealismul doctrinar ne ajută să explicăm de ce Uniunea Europeană nu reuşeşte să se ridice la standardele potenţialului de determinare, de influenţare a sistemului, specific unei mari puteri.

UE se poate bălăci în probleme aflate pe agenda internaţională, dar, în forma actuală, nu poate pretinde că este un garant al ordinii internaţionale. Aceasta nu se poate realiza fără a îmbrăţişa potenţialul de mare putere inerent unui bloc de 27 de state. UE are interesele unei mari puteri, dar mentalitatea şi capacitatea unei mici puteri. Responsabilităţile de securitate ale Europei sunt disproporţionate în comparaţie cu capacitatea sa de a se ridica la nivelul acestora. Privită ca un tot unitar, Europa are uneltele – capacităţile, tehnologia, resursele financiare şi populaţia – unei mari puteri, dar îi lipseşte consensul pentru a urma această cale.

 

Riscanta autoamăgire

Cu siguranţă, cele câteva misiuni de menţinere a păcii şi credinţa, oarecum naivă, în multilateralism în vreme de criză nu sunt menite să inspire teamă în inimile puterilor rivale. Măiastra inactivitate a Uniunii Europene este dublată de ideea larg răspândită potrivit căreia sistemul internaţional va rămâne unul pacifist şi cooperant şi, prin urmare, nu este necesar să căutăm aliaţi ori să împiedicăm ascensiunea rivalilor.

Ascensiunea UE la statutul de mică putere are surse profunde: este rezultatul mecanismului de „checks and balances” de la nivel comunitar. A fost determinată de declinul ordinii unipolare. Politica externă a Uniunii Europene a eşuat în a se ridica la nivelul potenţialului său. Unul dintre motivele, aduse destul de rar în discuţie, este acela că securitatea europeană este suprainstituţionalizată. Există prea multe agenţii care concurează pentru aceleaşi limitate resurse. OSCE, Consiliul Europei şi NATO, toate distrug, puţin câte puţin, raţiunea de a fi a UE. De aceea, chiar şi statutul de mică putere ar putea fi mai mult decât sunt capabili să susţină europenii, pe măsură ce statele membre încep să simtă forţa gravitaţională a noilor poli de putere ai sistemului.

Statele membre s-ar putea obişnui cu rolul unei mici puteri, dar oare dinamica unui sistem multipolar le va permite s-o facă? Nu există încă un răspuns final. Există trei factori care ar putea, dacă nu sunt ţinuţi sub control, să ameninţe stabilitatea internaţională: existenţa unor state puternice şi resentimentare, situate la periferia ordinii internaţionale; un dezechilibru intens şi susţinut a motorului economiei globale; şi, în cele din urmă, o aparentă reticenţă faţă de posibilitatea ca puterile emergente să preia ştafeta lasată de o Americă slabită, devenind garanţi ai ordinii internaţionale.

 

Asle Toje, cercetător la Nobel Institute, este autorul recentului volum The European Union as a Small Power - After the Post-Cold War. A abordat acest subiect şi în cadrul recentei conferinţe internaţionale FP România/ NATO de la Bucureşti.  

Sursa: http://www.adevarul.ro/opinii_la_zi/Codul-Muncii-dusmanul-performantei_0_388761334.html

 

Simona Popa | Duminică 12 dec 2010

 

Radu Oprea, fost bursier al statului roman în Statele Unite, a fost concediat în septembrie dintr-o instituţie bugetară din cauza crizei. Performanţele şi pregătirea sa nu l-au putut salva. Radu a ajuns pe lista concedierilor pe baza criteriilor sociale impuse de actualul Cod al Muncii: era prea tânăr, prea neînsurat, nu-şi întreţinea nici-o mătuşă bătrână şi nu avea copii.

Cele şase milioane de euro pe care statul român le-a cheltuit pe studiile unor tineri brilianţi pe care i-a trimis la şcoli înalte ca să se întoarcă în ţară şi să reformeze administraţia publică au picat în faţa unui argument pur social: nu contează cât ai învăţat, cât de deştept eşti şi ce ştii să faci, important este dacă treci de triajul impus de lege şi de sindicate. În cazul lui Radu Oprea, atât legea, Codul Muncii de acum, cât şi sindicatele, l-au pus în faţa unei grile socialiste. Mecanismul a fost următorul: legea a forţat angajatorul - în cazul acesta, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - ca la o concediere colectivă să ţină cont de criteriile impuse de contractele colective de muncă. Contractele, negociate de sindicate, au stabilit că, la o adică, primii care zboară sunt tinerii, apoi cei care nu au în întreţinere pe nimeni din familie şi care nu au copii. Radu le-a îndeplinit pe toate.

Una dintre modificările propuse în viitorul Cod al Muncii pus recent în dezbatere se referă tocmai la criteriile de departajare a salariaţilor la eventualele concedieri. Cele sociale, stabilite de sindicate, ar urma să se aplice doar „după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă". Paradoxal, cuvântul „performanţă", pe care te-ai aştepta să-l regăseşti în orice legislaţie a muncii, nu apare deloc în Codul Muncii aflat acum în vigoare. Nicăieri şi niciodată foştii şi actualii miniştri ai Muncii, guvernele, parlamentarii, patronatele ori sindicatele nu s-au gândit că undeva, măcar acolo unde se pune problema promovării, premierii sau chiar a concedierii, ar trebui să existe criteriul performanţei. În schimb, în Codul Muncii de acum cuvântul „social" este pomenit de 24 de ori în următoarele combinaţii: „origine socială", „protecţie socială", „promovarea intereselor sociale", „măsuri sociale de sprijin", „solidaritate socială", „dialog social", „pace socială", „apărarea intereselor sociale", „parteneri sociali". Simpla enumerare a acestor sintagme arată o mentalitate care stăpâneşte peste tot ceea ce înseamnă „muncă" în România.

Şi încă actualul Cod al Muncii este unul progresiv faţă de cel avut până în 2003. Este greu de crezut, dar Codul Muncii vechi, care a făcut regulile între decembrie 1989 şi martie 2003, începea aşa: „în România, desfiinţarea pentru totdeauna a exploatării şi asupririi omului de către om, dezvoltarea impetuoasă a forţelor de producţie şi generalizarea relaţiilor de producţie socialiste, aflate într-un proces continuu de perfecţionare, aşază munca - principalul factor de progres şi civilizaţie - pe cea mai înaltă treaptă a valorilor sociale".

Un an mai târziu după ce a renunţat "să mai generalizeze relaţiile de producţie socialiste", Guvernul României trimitea afară la învăţătură 148 de tineri pe care să-i aducă în ţară ca vectori ai schimbării. Şase ani după aceea îl dădea pe unul dintre ei afară, pentru că nu apucase să schimbe toate regulile. Radu Oprea şi cei ca el nu au plecat şi încă le mai aşteaptă.

It is an online wholesale company.We offer large selections of wholesale jordan shoes, wholesale designer hangbags, cheap ed hardy clothing, nfl jerseys, replica watches, discount ghd hair straightener, wholesale p90x and fashion jewelries.All these products with excellent quality and reasonable price.Welcome to our company to choose whatever you like. pas cher puma femme chaussures main-c-86_87.html"> pas cher Designer Sacs à Main pas cher Timberland Boots

vente puma puma basket homme puma noir basket puma ballerines puma puma enfant chaussures pas cher puma chaussure homme

Easytone Reebok est connu pour sa conception de la chaussure unique et inspirante,et la même créativité n'a pas été perdu sur le Reebok Zigtech. Pour les sportifs et les femmes, que ce soit dans le tennis,l'athlétisme,le basket ou le Zigtech Reebok offre un avec tout ce qu'ils recherchent dans une Pump Reebok chaussure.Chaussures doivent être confortables, anti-choc et pas entièrement flat.The Reebok Chaussures fonction unique,une doublure en maille et cuir qui réussit à lui donner une allure élégante - Easytone.

Moncler Outlet as a premier stylish luxury French outerwear brand,is famous for its quilted jackets,vests,down coats,and so on.One of the fashion Moncler clothing is Moncler 2012 Jackets Mens,which has never disappointed the fans in quality and style. The famous quilted moncler jacket is one of the best winter choice.In fact, Moncler Jackets is primarily known for its stylish ski jackets.Moncler Jackets Outlet on sale are very warm, light and comfortable to wear in the cold winter seasons, thus, they are crazy pursuited by masses of people all the time.

Ces UGG Pas Cher sont toujours aussi populaires dans les milieux de célébrité - elles semblent grandes, ils se sentent grands, ils sont encore pratique et ils durent. La marque est en constante évolution de sa gamme de produits aussi - le UGG Jimmy Choo et des bottes UGG Bailey Button sont brillants de nouvelles variations sur le style populaire qui sont en demande bien loin dans l'excès du nombre faites par la marque. Des bottes UGG Short Bottes sont portées par quelques célébrités supérieures capturées ici ! UGG Cardy Bottes sont les bottes authentiques d'UGG que les célébrités portent et sont devenues si populaires.

Christian Louboutin Outlet pupillary with a contraction, his right hand on the drums knock, immediately surrounded by the blow away the fog, immediately Sharp contraction, the formation of the eight black mist ball, floating in his body around. Louis Vuitton Outlet eyes flashing, tone, and the bland said: "you must be good at the ancient banned people?" This white people, it is wang Lin, his right hand a called, immediately from the hurricane fly out in two items, respectively is store content bag and Dan furnace, Louis Vuitton Handbags Later, did not view, but in the bosom, this just swept one eye each other man's to fix for, in wang Lin, it seems, has reached over the big late Dan fulfillment, the distance from yuan baby, only poor a. But as long as not yuan baby, Louboutin Outlet to kill, it is simple, his gaze was cold, dark said: "I am the Lord of the beast, not to have before you rob? Come to rob! I give you the opportunity!" Wang Lin right hand flick, the second hurricane evil head immediately fly out, floating in front each other, stilly.

Ran Ban Sunglasses eyes flashing, body forward movement, quick if rush ray, the instant he gave chase, who appeared in front. QiuSiPing heart big appalling, his wry smile way: "friend, your word I have no depth, why should you?" He is very regret at heart, in fact as long as a little bit a want to, they can come up with, can cast in ancient banned, and the one who is a walk-over does, this person to fix for the although is Monster Cable later period, but the general attack this hand god, even they cannot resist, unless you have strange treasure insulation, afraid that just has died. This person in his Dre Beats Headphones, it seemed, even not reached yuan baby period, but have baby issue of the meta attack. This is how he was over, how to not run! But he wanted to come in, the other side is coupled to a tough magic weapon, and so would have such damage. Cheap Ran Ban expression cold, eyes blink a sarcasm of color, light of say: "you send someone called several times the ink, the purpose of the women came last name is not want to find out the cast of the ancient banned you, how now see, but to run!



Main menu 2

Dr. Radut Consulting